În ultimii ani România a fost în centrul atenţiei datorită afilierii unor persoane cu diferite funcţii în diverse operaţiuni vizând traficul de arme în zone fierbinţi de conflict de pe mapamond. Prezenţa constantă a acestor persoane dubioase pe teritoriul ţării noastre a atras atenţia mass-mediei internaţionale, dar şi a diferitelor servicii de informaţii străine.
În 2012 numele României apare iarăşi într-un scandal internaţional prin condamnarea traficantului rus de arme Viktor Bout. Acesta a fost condamnat de către o instanţă judecătorească din New York la 25 de ani de închisoare. Dar lucrurile nu se opresc însă aici. După mulţumirile serviciilor secret americane adresate României şi poporului român pentru rolul mai mult sau mai puţin important jucat în arestarea ,,traficantului morţii” apare şi ipoteza unor legături între Traian Băsescu şi Viktor Bout, legături care ar fi început la Anveres în perioada aprilie 1988-mai 1989 când birourile celor doi se învecinau. Şi de aici diverse teorii ale conspiraţiei şi ipoteze…
Câţiva ani mai devreme, prin 2007 România este ţara pe teritoriul căreia este arestat Tareq Mousa al-Ghazi, un om de afaceri palestinian condamnat tot la New York pentru trafic de armament.
În 2010 izbucneşte scandalul de la Mediaş când ,,cel mai căutat român”, mercenarul din Legiunea Franceză, Horaţiu Potra a fost ,,săltat”de către agenţii B.C.C.O. Alba-Iulia pentru afilierea la o reţea de trafic de droguri. La descindere a fost descoperit un întreg arsenal de arme şi muniţie de război, printre care şi celebrele gloanţe ,,dum-dum” (ucigaşele de poliţişti pentru că pot penetra vestele antiglonţ). Şi ca la noi, magistraţii au decis că cineva ce posedă grenade defensive şi arme pe care nu le poate justifica trebuie pus în libertate pentru că nu reprezintă pericol public. Pentru notorietatea sa în diverse zone de conflict din Africa, Horaţiu Potra a devenit treptat, dar sigur ,,om de afaceri”. Devine mâna dreapta a lui Paul Barrile, fost şef al Forţelor Speciale Frnceze şi partenerul său fidel de afaceri. În 2002 H.P. devine adjunctul lui Paul Barrile în celula pentru Problemele de Securitate din Republica Central Africană. Şi se pare că se ocupă şi de traficul de armament. A încheiat o afacere cu ROMARM cu sprijinul omului de afaceri Sorin Beraru prin care cerea fabricii româneşti tehnică militară. Beraru a decis să vândă preşedintelui central african muniţiei de război, intermediarul afacerii fiind chiar Horaţiu Potra (400.000 de dolari şi ceva diamante pentru 3.000 de pistoale A.K.-47, 1.000.000 de gloanţe, 200 de aruncătoare de grenade, obuze şi mine antitanc). Finalul afacerii însă este învăluit în mister întrucât la doar câteva luni preşedintele central african Ange-Félix Patassé a fost înlăturat de la putere.
Acum, România este iarăşi în plin scandal, în centrul atenţiei fiind Unitatea Mecanică de la Sadu unde se pare că s-au desfăşurat activităţi de trafic de armament către diverşi terorişti din SUA. Directorul general al uzinei, Nicolae Dijmărescu, şeful pazei- Marius Borcan (liderul filialei judeţene a P.C.), dar şi alţi 6 salariaţi au fost reţinuţi pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi complicitate la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
După finalizarea audierilor Emil Moţa, procurorul de caz, a precizat că cei doi sunt acuzaţi, că tacit au acceptat furtul de
muniţie din interiorul uzinei. Chemat la parchet pentru că ar fi apărut ,,nişte probleme”, Borcan a declarat la ieşirea din instituţie că este nevinovat şi nu ştie cu exactitate motivul pentru care a fost reţinut.
Reţinerile au avut loc după ce în după-amiaza zilei de luni, poliţişti împreună cu agenţi SRI au organizat un flagrant pe raza localităţii Bumbeşti-Jiu, localitate pe teritoriul căreia îşi desfăşoară activitatea U.M. Sadu. Ofiţerul sub acoperire a cumpărat câteva sute de cartuşe de la un angajat al uzinei. Emil Moţa a precizat: ,,Sunt sute de cartuşe de pistol mitralieră şi pistol, precum şi o cantitate de mercur. Conducerea are vină cu privire la modul în care a fost organizat serviciul de pază, care este foarte defectuos şi favorizează astfel de fapte”. Ofiţerul mai cumpărase în prealabil cartuşe furate, vândute ,,la kilogram”. Surse din interiorul anchetei afirmă că inventarierea cartuşelor de la U.M. nu era făcută cu rigurozitate, iar cei din conducerea uzinei erau nepăsători în faţa acestor nereguli.
Dar adevărul la noi şi la un asemnea rang poate fi desluşit cu greu, în ceea ce priveşte implicarea unor persoane cu rang înalt din România, poate chiar din lume în astfel de afaceri dubioase, uneori păguboase care varsă sânge şi schimbă guverne mult mai rapid decât voturile. Şi la Sadu întrebările se pot aduna, întrucât uzina are contracte importante la nivel internaţional, ţinute secrete pentru siguranţa unora şi nesiguranţa altora.
Ca notă informativă poate ceea ce se întâmplă acum e un exemplu pentru a demonstra firmei americane ce încearcă să intermedieze în aceste zile un contract pentru armament între uzina de la Bumbeşti-Jiu şi NATO că lucrurile în România sunt sub control, mecanismele lucrează, iar noi nu suntem o ţară africană. Sau de ce nu, poate alte servicii doresc ca acest contract să nu fie încheiat în detrimentul altora- zic asta aşa ca să sporesc teoria conspiraţiei şi adresarea de întrebări fără răspuns.
Alexandru PREDA
