Sufletul omului nu e un univers închis
A încercat vreodată, cineva să picteze lacrimile? Nu. Oamenii nu pictează durerea, iar fericirile se trăiesc altfel. Ele sunt o altă expresie a sufletului. Elocvente, sincere, adevărate. Sufletul omului nu e un univers închis. Oamenii buni nu aleg…nu stiu să aleagă. Lumea nu e o constantă, ci o certitudine, de cele mai multe ori, dureroasă. Poţi să crezi că zborul e o linie plană şi să poată lua orice formă îţi doreşti, lacrimile vor fi întotdeauna reale. Mereu personale. Amarul nu are culoare, nu are formă, dar îl simţi. La fel şi lacrimile. Cineva le adaugă mereu, picătură cu picătură. Sub rouă, pământul creşte verdele sub sărutarea infinitului. În lutul care eşti, lacrimile modelează hăul, îl adâncesc. Le poţi şterge cu palmele şi urmele lor vor sângera. Ai grijă, omule, într-o zi te vor descompune în sare şi iertarea e doar pentru zei.
Ioana BURGHEL
