Am fost și sunt un admirator împătimit al artei de valoare, a operelor create respectând regulile scrise și nescrise ale esteticii și bunului simț. Din această cauză nu înghit manelele și arta chick. Le percep ca o pantă spre decăderea morală și nu vreau să cad nici eu și nici societatea în care trăiesc.
Expoziția intitulată „Visuri necenzurate”, având ca autor pe aiudeanul Ștefan Balog, m-a șocat prin atmosfera creată și căldura dată de sutele de lumânări la lumina cărora s-a consumat „vernisarea” dacă putem să spunem așa acelei simple deschideri de ușă, vizitarea și neprezentarea autorului sau a operei sale și cam atât.
Deși învăluit în misterul anonimatului lumii artei românești, aiudeanul Balog Ștefan, autorul visurilor necenzurate prezentate în urmă cu câteva zile la Galeriile ,,Inter-Art”, este unul dintre cei mai cunoscuți ariști aiudeni ai momentului, creând prin lucrările sale o artă subversivă, o artă care încearcă să pună în contexte noi și neașteptate discursul timpurilor noastre.
Ceea ce am văzut în galeria fundației Inter-Art din Aiud, a fost aproape un delict artistic, o manifestare împotriva artei, prin artă. Contraartă, niște visuri într-adevăr necenzurate de nicio cutumă a teoriei artei.
În fapt am asistat la o transgresiune, o încălcare a legilor artei, o depășire a granițelor acceptate în artă, o în cercare de a demonstra că perceptele clasice ale frumosului au devenit inutile. Am asistat la o provocare, la o înlăturare a prejudecăților, a atitudinii convenționale, a iluziilor, obiceiurilor, a familiarului.
Și, totuși în acest caz, delictul de a spune lucruri nerostite, de a arăta forme și aglomerări care sunt la limita sau ating chick-ul în artă nu este un act negativ ne dezvăluie grotescul, afirmă fiița limitată, fixistă și obsedată.
Zecile de lucrări expuse în lumina palidă a lumânărilor au prezentat o lume care poate fi o variantă a lumii noastre, o lume în care familiarul și naturalul apar tranformate, transfigurate straniu și amenințător, o lume a celui care le-a creat.
„Visurile necenzurate” ale lui Balog Ștefan sunt un fel de metamorfozare a realității și ne pun în situația de a fi lipsiți de acele mecanisme logice prin care să ne putem explica ceea ce vede ochiul nostru. În grotescul visurilor sale necenzurate artistul prezintă o lume întoarsă pe dos, o lume în care aproape că nu mai poți să găsești logica ordinii firești în artă, o lume a lui.
Lucrările prezentate au reușit să creze confuzie, astfel că lumea prezentată de el este bizară și uneori străină privitorului. Efectul generat de lucrări și de atmosfera creată fiind cel de frică de viață mai degrabă decât cel de frica de moarte. Stilu putând chiar să fie considerat inclasificabil, el ignorând modelele, compozițiile, figurile ciudate și surprinzătoare obligând acceptarea grotescului ca artă modernă.
Așa că putem afirma că dacă, în trecutul artei, grotescul era timid şi căuta întotdeauna să se ascundă, în zilele noastre, în epoca modernă, el joacă un rol imens: el a aruncat în pragul artei moderne artiști de genul lui Ștefan Bolog și a altora ca și el.
Dorel Lazăr
jurnalist independent
