Dragă frate român, sunt un artist român din Timoc, zona straveche româneasca ocupată de Serbia, în care românismul în ciuda tuturor asimilarilor din parte statului sârb înca persistă şi se zbate pentru aer. Mă numesc Cristian Rutsanu Wagner, sunt musician şi compositor, şi conduc formaţia pentru muzică româneasca moderna MISTERIA CARPATICA. Din păcate, situaţia românilor din Timoc nicicum nu devine mai bună. E tot mai rea. Neamul e divizat, speriat, asimilat. Ar zice cineva că nu mai există soluţie, că suntem pierduţi, că peste 10 ani nu sa va mai auzi LIMBA ROMÂNĂ în Timoc. Eu, însa, nu vreau, nu pot si nu am voie a ceda. Nu mă lasă juramantul străbunilor mei, care au luptat alaturi de Horea. Din pacate, neamul nostru blând, bun şi paşnic arată o nepasare incredibilă faţă de limbă şi identitatea sa. Nu ştiu cui i-a fost mai greu- strămoşilor mei cu sabia în mână, sau mie, unui simplu artist. Sunt înarmat doar cu naiul. Toţi dusmanii, raul lumii, gunoiul lumii, DRACU‘ CU BLESTEMATU‘ s-au unit cu scopul de a distruge românitatea în Timoc. Ei bine, deşi ei au în partea lor statul sârb, instituţiile, nu vor reuşi, pentru că încă mai suntem şi noi, care gândim, visam şi respiram româneşte. Pentru a lupta mai eficient pe plan cultural, am format Asociaţia pentru afirmare si pastrarea identitatii romanesti de la Sud de Dunare MISTERIA CARPATICA. I-am dat nume după formaţia muzicală pe care o conduc şi cu care promovez identitatea noastră. Şi acum au aparut din nou problemele. Anume, este timpul când se depun proiectele la Departamentul pentru Românii de pretutindeni al Guvernului României. Am hotarat ca în acest an să aplicam pentru formarea unui Centru cultural-educativ-informativ român în Maidanpec. Să luam o cladire în centrul oraşului, să punem steagul românesc, denumire în LIMBA ROMÂNĂ, să se vadă că existăm. Aici s-ar aduna românii, s-ar face orele de limbă, cultură şi tradiţia română, vom avea împuternicire să reprezentăm cultura românilor din zonă şi să ne legăm cu instituţiile din ŢARA MAMA. Anul trecut am încercat, şi eu şi ceilalţi, să predăm muzica, limba, tradiţia româna în şcolile oficiale, însă statul sârb ne a împiedicat totul. Foarte puţini au reuşit. Nu vrem să ne mai lăsăm pradă statului sârb. Vrem să avem instituţiile noastre independente de statul sârb, autonoame. Dar, din nou Serbia ne pune piedici. Desi le-am depus Statutul şi documentele scrise apsolut în regula, după forma propusă de ei pe net, cei din Agenţia de înscriere în registrul ONG-urilor, din Belgrad, ne-au respins Statutul, cu explicaţia că am depăşit domeniul activităţilor, să-l corectăm şi să-l depunem din nou. Tocmai atunci ne vor înscrie şi vom fi persoana juridica, care poate aplica la proiectele DPR. Acum, sunt din nou forţat să mă adresez unor români adevăraţi, pentru ajutor. Problema e că , aştia din Belgrad, pentru a ne lua din nou în considerare, cer o taxa de 9000 din (în jur de 90 eur). M-au surprins, şi sunt forţat să mă adresez fraţilor şi prietenilor români, dacă cineva poate să ne împrumute 10, 20, 30eur- oricât, până completăm suma cerută, să terminăm actele şi să depunem proiectul la DPR, pentru binele românilor de aici.
Iata frate, mă adresez cu o astfel de rugăminte/întrebare, DACĂ puteţi cumva ajuta, iar noi vom întoarce cinstit şi corect.. Poate vă surprinde că nu mi pot rezolva statusul meu financiar , deşi sunt artist, cu facultate etc. Dar, sunt şi activist român, împiedicat mereu de statul sârb. Intenţionat îmi sabotează toate posibilităţile pentru a câstiga şi a merge înainte. Majoritatea românilor de aici s-au vândut regimului sârb pentru a obţine un serviciu. Eu nu pot. Nu vreau. Măcar să mor. Cerandu-vă scuze pentru deranj, vă salut fraţeşte- româneşte.
Cristian Rutsanu Wagner
Majdanpek, ianuarie 2015
