Jurnalul meu din altă ţară: Nu poate muri România! Sper să se schimbe cândva ceva!
de Florin PIPELEA
Drept vorbind, Renate nu-şi doreşte foarte multe de la România, doar să se schimbe cândva…asta poate să fie şi peste 50 de ani în cazul fericit…ceva…ceva nu foarte semnficativ. Eu sunt convins că şi-ar dori mai mult doar că atunci când erai copil nu-ţi puneai dorinţe: cel puţin nu de alea exagerate că nu se îndeplinesc… Sunt răutăcios! Dar nu este suficient să vrei ceva, trebuie să poţi. Nu cred că putem face noi ceva pentru binele ţării, pentru binele tuturor românilor!
Adevărat este ca nu te opreste nimeni sa speri, dar frate, să sperăm realist! Să ne uităm în ce hal este ţara acum!
,,Nu poate muri România”, aici mi se pare mai complicat, nu ştiu cum să interpretez asta… E ca şi cum s-ar pune problema că România ar fi pe moarte. Lucrurile astea doar se aud, dar nu se spun. După mine România este în viaţă, trăieşte. Adevaărat, nu prea bine, dar semnele vitale există prin aperteneţa ei la diverse organisme europene şi internaţionale.
Se spune că germanii o duc bine, că britanicii, la fel, că în Canada este la fel de bine şi că toată lumea are loc oriunde în ţările astea, că este fericit… şi săracul şi bogatul. Raportând ţara noastră mică, din toate punctele de vedere, la aceste lumi aş întreba eu, raportând şi la contextul internatţional actual… Ce şanse de reabilitare, de revenire aveam? Când se va întoarce lumea cu susul în jos ca România să fie deasupra, în elita ţărilor?
Mi-am adus aminte şi de populaţia nefericită de rromi care ne stăpâneşte în ţară. Îmi aduc amite şi de manelizarea României care era în 2011 când am plecat eu. Bănuiesc că este în floare şi acum…
Nu poate muri România! România anilor lui Ceauşescu s-a dus, acum România are altă faţă, are alt învăţământ… construieşte alt gen de oameni. România… că veni vorba, nu mai construieşte nimic acum! Încă se lucrează la dărâmarea a ce a mai rămas de atunci…
Eu nu mai cred… nu mai sper. Regret doar! Dar nu am ce să fac eu… o viaţă am, şi nu am de gând să mi-o petrec acolo. Regret doar că nu am plecat mai devreme.
Îmi amintesc România de înainte de 1989. Eram copil, adolescent, tânăr. Am toată copilăria acolo, dar acea Românie a rămas doar în memorie. Cea de acum este de nerecunoscut!
Unii poate ar zice că poate este normal… societatea evoluează… Corect! Foarte corect mi se pare, numai că unele societăţi avansează în salturi mari, altele cu paşi de pitici şi uneori înclin să cred că unele societăţi nu trebuie să avanseze. Ştiu doar că nu trebuie să te aflii în topul ţărilor din lume ca populaţia să o ducă bine… şi asta este adevărat, dar aş zice: Şi totuşi!
