Jurnal meu din altă ţară: NU POATE MURI ROMÂNIA!

Jurnal meu din altă ţară: NU POATE MURI ROMÂNIA!

   de Renate Müller

Trăiesc de 23 de ani în Heidelberg, un oraş minunat, m-am acomodat bine aici, am tot ce-şi doreşte un om pentru a putea spune că duce o viaţă bună. Am plecat în februarie 1989 din România fiindcă în perioada aceea plecaseră deja aproape toţi oamenii de origine germană din Banat şi pentru că am vrut să ofer copiilor mei un viitor! Sunt bucuroasă că am găsit imediat, atunci când am venit, de lucru, sunt mulţumită, dar nu fericită! Am trăit ani de zile împietrită, funcţionam, alergam la lucru să gâştig bani. Trebuia să ne clădim aici un viitor, să începem viaţa de la început. Veniserăm cu 70 kg, haine, vase, trei perini, trei plapumi şi alte lucruri pentru gospodărie.
În toţi aceşti ani îmi pierdusem identitatea, mă credeam tare, credeam că totul e bine, până am observat că nu mai pot. Aşa a trecut viaţa pe lângă mine, duc o viaţă modestă şi liniştită acum. Am realizat că nu materialul te face fericit, mi-am luat mult timp pentru mine, am învăţat să mă regăsesc, să aflu cine sunt.
Trăiesc cu sufletul în România, mi-e dor de ţara în care am copilărit şi am trăit 32 de ani. Mă simt româncă get beget, visez, scriu poezii şi mă străduiesc să nu uit limba română. Câteodată mi se spune că fac greşeli, găsesc unii câte o găinărie de greşeală în poeziile mele, eu nu mă supăr, mă bucur, aşa prind iar pas cu pas siguranţă în limba mea maternă. Mama mea a fost româncă! Sunt mândră că am reuşit în 23 de ani să-mi păstrez limba, mi-aduc aminte cum mă trezeam noaptea în căutarea unui cuvânt pe care îl uitasem. Mult timp, nu am avut dicţionar German-Român, doar unul Francez-Român. Căutam cuvântul german apoi cel francez ca să-l găsesc pe cel român la urma urmei.
Aici trăiesc într-un cartier din Heidelberg situat pe un deal cu vie la poalele lui. În mijlocul naturii cu pădure în spatele blocurilor . Clima este foarte blândă! Alimentele nu sunt scumpe, în schimb toate celelalte, chiria la 600 Euro pe lună, curentul, apa caldă, încălţămintea, lucrurile pentru copii, grădiniţa, şcoala, etc. Aici totul costă până şi apa pe care o bei! De câte ori mă gândesc la fântâna de acasă din România de unde scoteam apă proaspătă şi atât de bună la gust! La fructele rumene, coapte şi dulci cu o aromă ce te îmbăta! Aici le cumpăr pe jumătate verzi şi le mănânc fără poftă!
Mi-ar place să mă reîntorc în ţară, să trăiesc acolo, dar se aud multe lucruri rele. Eu sper să se schimbe cândva ceva! Nu poate muri România!