Jurnal meu din altă ţară: DESPRE PATRIOTISM
de Florin PIPELEA
Spune un nene, un ziarist, că multora din românii plecaţi pe afară le-ar fi ruşine sau frică să spună că sunt ceea ce sunt, români… EXCLUS! Nu este nici cazul meu. Spune că nu se simt români …Cum adică nu te simţi român? Dar ce, este important ce vrei tu să simţi sau pur şi simplu e ca la cei ce vor să-şi schimbe sexul? (sunt bărbat, dar eu de fapt mă simt femeie. Exclus, banal, prostesc!). Eşti ceea ce eşti, indiferent dacă vrei sau nu.
Cum să spui că nu te simţi român? Imposibil! Eu nu mă identific cu românii care vin la furat şi nu mă simt în niciun fel cu musca pe căciulă, nu am de ce!
Poate eu sunt norocos, pentru că respectivul vorbea de Anglia, nu de Marea Britanie, iar eu locuiesc în Ţara Galilor. E poate doar o chestiune de percepţie sau distanţă.
Pentru că aici unde stau eu nu sunt foarte mulţi conaţionali pot spune că lumea nu are habar de români… ştiu doar câte ceva, vag, de noi: că România e în Europa de Est, că am fost comunişti, că l-am avut pe Ceauşescu şi că probabil suntem o ţară săracă.
Apropo de mândrie, de ce să dau exemple de intelectuali români… pentru că la urma urmei fiecare naţiune are valorile ei. Nemţii au filozofii lor, Immanuel Kant, Hegel… ruşii, francezii de asemenea pe ai lor…aşa şi noi avem personalităţi cu care ne putem mândri. Să revenim… Sunt român, însă nu mă mândresc cu asta pentru că nu mi se pare o mândrie…nu mi se pare o mândrie că am fost nevoit să plec din ţară. Ţara a dus-o rău, o duce rău, şi statistic vorbind cred că rău o să o ducă şi de acum în colo.
În concluzie, nu am de ce să fiu mândru că m-am născut în România, ţara din acel colţ întunecat al Europei de Est. (Să nu se înţeleagă că îmi este ruşine… doar că nu am de ce să mă mândresc). Preferam să mă nasc aici, unde locuiesc acum sau oriunde îmi este bine!
Mă consider om. Indiferent de ce cred eu sau alţii, nu îmi este ruşine să afirm că sunt român . Sunt român şi atât!
Sunt deci… român şi atât!
Sunt roman si atat ,fara alte comentarii !
Rușinea și mândria de a fi român
Multora dintre noi li s-a întâmplat, aflați fiind în străinătate, să ascundă faptul că sunt români. Aceasta nu pentru faptul că nu se simt români. Nu! Totul se datora unor situații jenante în care te nimerești și mai ales rezultantei acțiunilor unor români aflați la muncă sau la furat, doar și a fura este un fel de a munci, în străinătate.
Ne simțim lezați și ne revoltăm adesea atunci când, la televizor, vedem ce fapte brave au făcut unii dintre compatrioții noștrii din țările eueopene și nu numai. Unii dintre noi, cu gândul la acei români cinstiți care nu au furat, nu au jefuit, nu au dat în cap, nu au violat, nu s-au prostituat și care-și câștigă în mod cinstit o pîine amară în autoexilul economic pe care și l-au impus, le repăroșează aceste fapte reprobabile. Aceștia sunt oameni care nu au încălcat legea, nu și-au călcat în picioaare demnitatea, dar nici principiile și totuși s-au descurcat.
Am fost în Italia și am aflat acolo că noi românii suntem caracterizați ca fiind hoți, criminali, tâlhari, pristituați. În anii în care și-au căutat norocul în peninsula în formă de cizmă unii dintre noi au reușit, prin faptele și comportamentul lor, să ne defăimeze în așa măsură încât atunci când spui că ești român riști uneori să te trezești cu o cizmă în dos.
În Franța situația este alta, dar nu cu mult diferită. Francezii ne numesc cerșetori, din cauza cohortelor de țigani care-i asaltează cu mâna întinsă, schilozi, sau simulanți, cu copii în brațe și cu rugăminți înlăcrtimare pentru a primi ”un ban de pâine”.
În Anglia, comform presei, ”bandele de români comit între 80 și 85 la sută din furturile de bancomate”.
Problema este că tu, omul cinstit, cel care nu ai furat, nu ai violat, nu ai jefuit, nu te-ai prostituat și nu ai ucis ești automat asociat sau chiar catalogat ca: hoț, violator, criminal, cerșetor și mai știu eu cum…
Da, așa suntem cunoscuți și catalogați datorită numărului mare de emigranți înfometați și certați cu legea.
Până acum vreo 8 sau 10 ani majoritatea celor din Anglia nici nu știau că există o țară cu numele România și că aceasta este populată. În acea perioadă, de acum 8 sau 10 ani, noi românii ne cruceam de ce se întîmpla în vestul Europei. Atunci vedeam la televizor nemți, austrieci, englezi, etc care făptuiam crime, violuri, trafic de droguri, incesturi, trafic de minori. Pe atunci abia se discuta despre înființarea Institutului Cultural Român, care actualmente are misiunea de a promova cultura şi civilizaţia naţională în ţară şi în afara ei, creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume, institut care spune că face tot ce este posibil pentru a-și îndeplini menirea.
Da, avem valorile noastre mondiale, încă puțin cunoscute care au realizat lucruri mărețe atât pentru țara lor cât și pentru omenire. Avem un Victor Babeș, un Emil Racoviță, un Henri Coandă. Mai avem și prima femeie inginer din lume în persoana Elizei Leonida Zamfirescu . Mai nouîl avem pe tânărul nostru aiudean Sergiu Pașca, cercetător la Facultatea de Medicină din Stanford, premiat în urmă cu puțin timp pentru excelentă academică în străinătate. Avem români valoroși care lurează în străinătate. Avem români nominalizați la premiile Nobel. Avem cu ce ne mândri și nu ar trebui să ne fie rușine să spunem că suntem mândri că suntem români. În fond niciun om nu poate fi caracterizat doar după numele pe care-l poartă, sau după numele națiunii în care națiunea în care a văzut lumina zilei l-a dobândit din cauza câtorva oanemi certați cu morala și legile.
Credeți că faaptul că te denumești german, elvețian, ilalian, francez sau englez te face mai bun decât ceilalti? Avem încă în minte și nu trebuie să uităm ce a însemnat exacerbarea naționalismului german. Ce, ei nu au avut pe acea vreme hoții lor, violatorii lor? Au avut cu siguranță. La fel au avut și au și acum atât ei cât și englezii, italienii, francezii și toate celelalte națiuni. Hoții lor și-au ales națiunea în care s-au născut? Credeți că oamenii aceia remarcabil pe care i-am amintit mai sus și-au ales singuri națiunea pentru ca apoi să spună cu mândrie că sunt români? Ei s-au născut români și trăit sau au murit români. La fel au făcut și fac cei care s-au născut francezi, englezi, italieni, etc. Nu importă ce naționalitate au, important este ca întâi de toate să fi OM. Deoarece mă consider OM, nu mi-e rușine să afirm: Sunt mândru că sunt român!
Dorel Lazăr
jurnalist independent