Eugen Ionel Rovenţa este rezident înCanada şi profesor universitar emerit predând timp de 40 de ani atât în ţară, la Politehnica Timișoara și Universitatea Aurel Vlaicu Arad, cât şi în Canada, la Universitatea York, Toronto.
R: Pentru început domnule profesor, care este originea numelui dumneavoastră, un nume cu o muzicalitate pronunţată?
E.R: Străbunicul meu a emigrat din Italia în jurul anilor 1900. Există o mică localitate între Milano şi Lacul Como numită Rovenza, de unde se pare că a venit. Înaintaşii mei s-au stabilit în Gorj, Tismana şi am mai multe rude în regiune, precum şi la Bucureşti şi Mangalia. Ei mi-au conferit entuziasmul specific italian şi oltenesc. Un înaintaş al meu, de care sunt foarte mândru, preotul Haralambie Rovenţa, a scris cărţi bisericeşti de renume, după care se preda teologie în 1946 la Bucureşti. Prin contrast, mama mea, care era jumatate moaţă (născută la Brad), jumătate nemţoaică, mi-a transmis rigurozitatea, perseverenţa şi dragostea de carte.
R: Să ne îndreptăm spre zona politică acum… Cum ați vrea să fie politicianul ideal?
E.R: Deschis, direct, inteligent, entuziast, onest şi muncitor.
R: Politica plictisește?
E.R: Cred că unii politicieni simt adrenalina şi devine o pasiune, uneori chiar o obsesie. Sunt contra nepotismului în politică şi oriunde. Există un mare segment al alegătorilor dezamăgit, inert şi plictisit. Păcat!
R: În finalul interviului spuneţi-mi vă rog ce sunt alegătorii?
E.R: Ar trebui să constituie fundamentul politicienilor, baza lor de generare a măsurilor legislative precum şi aceia cărora trebuie să li se dea socoteală pentru activitatea depusă.
a consemnat, Alexandru Preda
