Jurnal meu din altă ţară: DECIZIA

         Jurnal meu din altă ţară:    DECIZIA

   de Florin PIPELEA

                Un prieten din ţara  m-a rugat să scriu ceva, despre românii de aici  din Marea Britanie… Dificil subiect, mi-am zis! Omu’ vrea ceva frumos ,ceva vesel ,hazliu ,ceva inteligent…

           O să încerc  să leg câteva vorbe şi o să mă străduiesc să nu scriu ceva foarte …nu stiu cum.

            Este dificil, pentru că cei pe care îi cunosc ,sigur, nu au fost premianţi la şcoală în România.

             Legea de aici nu  ne ajută .Avem nevoie de acte pentru a muncii, în condiţiile în   care polonezii  se angajează doar cu buletinul.    Este o lege dată împotriva noastră  ! Cineva spunea că poate din cauza romilor ,a hoţilor a ”sărăciilor”de oameni din ţară care vin aici să fure şi să prăduiască ? Nu ştiu! Nici nu conteaza pentru că o iau ca pe un lucru dat. De multe ori nu este bine să încerci a întelege un lucru, trebuie  să-l iei aşa cum este, oricum nici nu contează, că nu poţi  schimba legea ! Este dată si gata, dacă  poţi să te descurci … bine ,dacă nu …te poţi întoarce în ţara ,nu interesează pe nimeni, oricum e decizia ta.

               În alta ordine de idei am decis : fără conaţionali ! Doar noi 3 . Când vii aici descoperi oameni care zâmbesc, câini care nu latră si nu mârăie. Interesant este faptul că, deasemenea, nu există câini fără stăpân.  Oamenii au de toate la fel şi  animalele de companie. 

            Ne lipsesc în schimb parcurile din apropierea blocului ,ne lipseşte soarele .Fructele si legumele nu sunt ieftine, pentru că o clima nefavorabila încurajează importurile din Spania, Franta, Germania. Dar tot este mai bine ca acasă, aici ai la ce să visezi, aici nu-ti faci griji pentru copilul tău că nu o să găsească un loc de muncă. Aici poti să speri la o casă.

      Maica-mea mă întreba dacă aici umblă câinii  cu covrigi în coadă ?!!! Nu, nu umblă cu covrigi în coadă,  i-aş răspunde, dar cel putin sunt însoţiţi, pe când semenii lor patrupezi, din est…vai de blana lor dacă îi prind hingherii !

      Nu vrem să ne mai întoarcem, nu mai avem încredere în ţara noastră, am tot sperat că putem face ceva acolo, să  nu fie nevoie să plecam cu jalba-n băţ …mă rog cum se zice cu traista în spinare . 

        Asta este, am plecat ! Ne-am luat la revedere de la tot şi am început o noua viaţa aici. Viaţa nu este uşoară ,dar este, incomparabil, mai bună ca în ţară.

          În ţara am încercat să fac ceva, nu am stat angajat ,mi-am vândut casa să fac afaceri cu statul, decizie  care s-a dovedit gresită . Apoi am avut 2 magazine ,la fel de neinspirată a fost şi această idee . Mă rog, cred că  tot răul a fost spre bine, pentru că aşa am ajuns aici şi pot să zic că în sfârşit am găsit ce am cautat.

          Nu am atins  încă paradisul , dar măcar se vede (în faţă) drumul pe care merg .