Vine prietenul meu Vasile, în una din zilele trecute, grăbit, cu o țigară fumegândă în colțul gurii și mă ia la întrebări: „Mă omule, noi suntem niște cobai într-un laborator de cercetări și nu într-un laborator oarecare cât o cutie de chibrituri cum tind să ajungă mai nou laboratoarele românești de cercetare, alea care mai sunt. Noi, cobaii, trăim într-un laborator cu o suprafață de peste 237 de mii de kilometrii pătrați, cât are țara asta. Guvernanții, cei din UE, FMI-ul și unele companii fac tot felul de încercări pe pielea, burta, nervii și buzunarele noastre. Toți ne vor binele și vor să ne ajute ridicându-ne de acolo de jos unde ne-am cam complăcut ani și ani de-a rândul. Da, da, toți ne ridică. Păi, nu ne-au ridicat an după an guvernele care au fost și cel care este nivelul de treai? Nu ne-au ridicat ei veniturile nete, salatiile? Ba, da! Nu au ridicat ei valoarea coșului zilnic? Ba da! Nu ei au acceptat tot felul de „oferte avantajoase” pentru modernizări, oferte cu fonduri neramburasabile din unele buzunare, dar care ridică tot felul de taxe și impozite? Ba da! Nu tot ei ne-au vândut industria, cea mică sau mare, bună sau proastă, încasâdu-și unii comisioane grase, iar noi, cuponarii, rămânând cu buzele umflate și cu „praful de pe tobă”? Ba da! Nu tot ei au acceptat ridicarea sănătoasă și ritmică a prețului la energiea termică, telefonie, gaz și la curentul electric în timp ce salariile noastre nu prea cresc. Mai nou unii dintre cei mari spun că trebuie să ne aliniem la ptețurile din UE, adică hă… hă… mare de tot. Nouă ne-au crescut așa de des veniturile? Nouă ne vor crește salariile cum cresc ei prețurile? Păi ce, cei 100 sau 120 de euro, impozabili, ai mei se pot compara cu cei 2000 sau 3000 de euro a celor din Germania sau Franța? Nu-i totuna să plătești taxe, impozite și utilități aliiniate le cele din vest cu niște salarii aliniate undeva prin junglă. Vezi că noi suntem cobai? Pe noi se testează limita rezistenței umane la nevoi. Ăi mari, aleșii noștrii zic că am fi generație de sacrificiu. E clar?”, întreabă pentru sfârșitul discursului său Vasile, ținându-și între buze chiștocul rămas din țigară.
Vrea să plece. Se prește, se întoarceși întreabă obsedat: „Suntem cobai, sau generație de sacrificiu?”
Dorel Lazăr
jurnalist independent
