Chiar dacă şefii partidelor politice încearcă să pună capacul peste oala care stă să fiarbă, bătălia pentru succesiune este în plină desfăşurare. Uneori, este nemiloasă. Alteori, este isterică. Şi, poate fi şi patetică. Cine va lua locul actualilor preşedinţi?
Marţi şi miercuri, opinia publică a asistat la un veritabil război în interiorul PSD. Pleacă Victor Ponta. Cine vine la putere? Victor Ponta pleacă, în oricare dintre variante. Adică, şi pe cai mari, dacă va câştiga prezidenţialele şi pe targa, dacă le va pierde. În această ultimă eventualitate, PSD îl va ejecta. La fel cum s-a întâmplat şi cu Adrian Năstase. Şi, mai târziu, cu Mircea Geoană. Ceea ce este straniu este că în războiul surd şi nemilos, care se desfăşoară pentru poziţionarea, cât mai avantajoasă, în cursa pentru puterea internă, intervin şi personaje insolite, de-a dreptul pitoreşti, cum este Marian Vanghelie, puternicul primar de sector din Bucureşti sau, mai nou venitul în partid, Sebastian Ghiţă, mogulul şi prietenul de casă al lui Victor Ponta. Aceştia se bat cu un personaj extrem de bine cusut sub aspect politic şi super experimentat, ca să nu mai vorbim de poziţia foarte bună pe care o ocupă în ierarhie, cum este Liviu Dragnea. Este adevărat, având o vulnerabilitate. O anchetă şi un proces penal. Dar sub acest aspect, nimeni de la vârful PSD nu se poate lăuda că ar fi exonerat de o eventuală prigoana politico-penală. Nici Vanghelie nu este departe. Şi nici Sebastian Ghiţă. În jurul acestora s-au clădit bisericuţe care, pe zi ce trece, se transformă în cetăţi. Pentru a nu bulversa campania prezidenţială, războiul este, de cele mai multe ori, tăcut, iar loviturile aplicate deasupra şi sub centură au loc în spatele cortinei.
Nici în PNL situaţia nu este mai roz. Aici, tradiţia este implacabilă. Cine pierde, face doi paşi înapoi. Klaus Iohannis, dacă nu va câştiga preşedinţia, indiferent ce vrea, pierde şefia partidului. Şi în PNL, amatorii preluării ştafetei îşi ascut cuţitele pe sub masă. Şi, în măsura în care au prilejul, îşi aplică, încă de pe acum, lovituri dure.
Mai există Partidul Mişcarea Populară. Condus, cel puţin aparent, de Elena Udrea. Nici pe Udrea nu o aşteaptă zile uşoare. Dacă pierde, şi ea va fi debarcată. Cu atât mai mult cu cât, Traian Băsescu devine liber la partid. Poate nu şi sub alte aspecte. Dar, oricum, eligibil.
În ceea ce-l priveşte pe Călin Popescu Tăriceanu, formaţiunea sa politică este, până una-alta, atât de subţire, încât este greu de presupus, dacă nu chiar imposibil, ca un alde Chiţoiu nu va încerca să ia locul acestuia, după înfrângerea la prezidenţiale. Sau, chiar după eventuala sau improbabila sa victorie.
Este extrem de interesant că, în paralel cu o campanie electorală prezidenţială incoloră, inodoră şi insipidă, lipsita de obişnuitele dezbateri la care să participe candidaţii şi care să vizeze teme de mare şi real interes la nivel naţional, să urmărim, cu atenţie, şi aceste zbateri interne care vor configura şi care prefigurează, încă de pe acum, politica post-electorală a forţelor politice.
SORIN ROŞCA STĂNESCU
sursa: http://www.sroscas.ro/
