PREŞEDINŢIA NAŢIUNII

0
397

Ţara a ales cum nu se putea mai bine, certificând remarca absolut patriotică a lui Victor Ponta: ,,poporul are dreptate”.

Douăzeci şi cinci de ani România a fost tributară curentului nostalgic de stânga, motiv pentru care şi-a ales cel mai greu drum pentru a ajunge la valorile consacrate ale democraţiei.

Ieşirea din stânga pe o cale de acces de stânga a prelungit suferinţele unui popor intens metişat, popor al cărui genă ancestrală induce nevoia de stăpân. Tocmai de aceea în perioadele de dictatură sau de totalitarism ţara a făcut cei mai mari paşi spre dezvoltare, poziţia stăpânului, a minţii care întocmeşte planul fiind dominantă în activităţile ludice şi în parcursul evolutiv al populaţiei de rând.

Din nefericire în 25 de ani de democraţie partidele politice au ratat şansa formării elitelor, acele avangarde vizionare apte să mute ţara din sărăcia nepăsării în universul cosmopolit al cointeresării pentru bine şi pentru progres.

Ca un făcut, în ultimii 25 de ani legile democraţiei au fost parazitate de pensionari. La propriu şi la figurat, oamenii care după o viaţă de muncă au descoperit politica drept o viaţă de odihnă profitabilă. Aşa că s-au vândut pe nimic şi în acelaşi timp au fost şi cea mai comodă masă de manevră a liderilor politici.

Aduceţi-vă aminte cât balast de iluzii s-a aruncat spre creşterea unor ajutoare sociale cu 50 de lei. Este adevărat, săraci sunt foarte mulţi, dar cei 50 de lei nu reprezintă nicăieri o întregire îndestulătoare a oricărui venit. Ca să nu mai vorbim de suta de lei din sănătate pentru care ilustrul profesor universitar X va fi foarte mulţumit că mintea lui este pusă la egalitate cu destoinicia femeii de serviciu, care, datorită acestei sute de lei va spăla de două ori mai bine buda.

La fel este şi creşterea anuală, cu 10% a salariilor profesorilor de matematică, limba română, limbi străine, în raport cu indemnizaţia profesorului de desen, de muzică, de religie sau de lucru manual şi nu pentru că aceşti oameni n-ar fi mai puţin profesori decât ceilalţi, dar ei ar trebui încadraţi la învăţământul vocaţional pe care elevul să-l practice dacă îi place nu ca să îi crească media. Să nu fim trişti! Atâta vreme cât autohtonul Mercedes are dreptul la ajutor social în deplinătatea forţelor fizice şi intelectuale, la fel ca bătrânul care abia îţi târăşte paşii înseamnă că ţara mai are de risipit suficientă bogăţie. Fie ea risipa şi pentru un vot mărunt la diversele alegeri de care am avut şi vom avea parte.

Fraţilor, de data asta a învins sărăcia de dreapta, aia deşteaptă cu galoanele viitorului în suflet, tinerii noştri plecaţi afara, dar şi tinerii din ţară care s-au străduit să fie mai numeroşi şi mai disciplinaţi decât activiştii de duzină ai social-democraţiei de cumetrie.

Priviţi în jurul vostru şi întrebaţi-vă de ce primarii, viceprimarii, consilierii locali şi judeţeni şi alte entităţi birocratice pot să-şi pună nepoţii şi nepoatele în arborele birocraţiei cel fără de sfârşit, iar deşteptul care fluieră în biserică ajunge să fie linşat în piaţa publică.

Victore, Victore… acum 193 de ani Tudor Vladimirescu a avut o domnie scurtă, de câteva zile, ţie gorjenii nu ţi-au ajutat la nimic! Nici nu te-au urmat, şi ţi-au dat voturi mai puţine decât alţi conaţionali pentru că nu erai al lor sau pentru că ei nu au vrut să fie ai tăi.

Un hâtru mi-a spus că el a votat cu dreapta şi m-am făcut că nu pricep, însă am trăit să văd că votând cu dreapta, stânga aproape că a rămas de căruţă. Nu-i de mirare, Tăriceanu nu avea voturi, Meleşcanu la fel, iar pe la UNPR şi pe la PC bate de vreo 8 ani de zile vântul. Conducerea PSD nu mai are lider pentru că nu renunţă la Ion Iliescu şi nu-l trimite în istorie cu sfaturile şi cu părerile lui cu tot. El răspunde de revigorare în ocult a structurilor cripto-comuniste de tip securistoid a căror obsesie a devenit şi s-a şi realizat, aceştia tezaurizând 80% din avuţia naţională.

Ar fi interesant dacă s-ar face un cadastru naţional al suprafeţelor agricole şi forestiere, dar şi al imobilelor şi mai ales dacă s-ar publica clasamentele deţinătorilor de averi reale. În comunitatea europeană, ce nu se declară, se confiscă. Din ce s-ar confisca s-ar umple toate trezoreriile şi ar ajunge banii să se tripleze pensiile şi salariile. Dacă Victor Ponta rămâne premier pentru că a fost linşat în momentul de maximă glorie are această obligaţie, morală, faţă de puţinii tineri care mai cred în el. Ar trebui să facă acest exerciţiu de putere fără teamă că ar pierde alegerile din 2016 pentru că dacă procedează aşa, nu le pierde. Le pierde dacă lasă lucrurile să meargă de la sine.

N.B. Klaus Iohannis, pe care semnatarul acestor rânduri îl crede un bun român şi voi preciza de ce, are obligaţia morală de a spune poporului român ce om politic greşeşte şi care este greşeala.

Cât priveşte o legătură ocultă cu Traian Băsescu aceasta este exclusă pentru că în noul partid liberal au intrat oamenii de care preşedintele s-a despărţit în lumina rampei după ultimul Congres PDL. Evident, după ce va pleca de la Cotroceni, Iohannis nu mai poate susţine nici un lider aflat sub conducerea altui preşedinte de partid, chiar dacă ar putea sugera anumite susţineri.

Voi explica acum, de ce îl cred pe Iohannis bun român. În anii 1985-1986 am lucrat la Ploştina cu un medic care era la origine săsoaică. Femeia avea două fete şi un soţ care perfectau plecarea în Germania. Fetele aveau 5 şi 6 ani, iar educaţia pe care le-o administra medicul era una dură cu plată inclusiv cu pedepse fizice, până când copilul învăţa să nu spună nu. Am întrebat-o de ce adoptă un asemenea comportament. Răspunsul a fost simplu: ,,şi mama a făcut la fel cu mine”.

Acesta este secretul rigorii nemţeşti. Educaţia se face atunci când este uşor, nu în momentul în care ea se poate administra din ce în ce mai greu.

În ciuda asigurărilor date de Angela Merkel, Klaus Iohannis ştie că democraţia românească, deşi are 25 de ani se află biologic în stadiul mersului de-a buşilea. Şi sunt sigur că va administra corect şi extrem de dur politici de pe urma cărora va avea de câştigat naţiunea, nu potăile oportuniste cărora le spunem cu emfază baroni.

Constantin Bunilă

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.