Mai avem loc pentru valorile adevărate?
de Dorel Lazăr
M-am apucat să recitesc texte scrise de Caragiale. Ma cuprins un dor de umor de calitate. M-am săturat de cel cu care, zi și noapte, ne inundă casele și ne jignesc auzurile mulțimea de posturi de radio și televiziune. Scrierile lui Caragiale sunt mustinde de comicul infinit mai valabil decât cel ce ne este servit astăzi de media audio-video. Caragiale este revigorant și ceea ce este dovadă a genialității lui, este perfect valabil și astăzi. Citindu-l sau recitindu-l îți descrețești fruntea și sufletul comparând sociatatea, parcă muribundă, de astăzi, societate asasinată moral de politica strâmbă și de sărăcia care este afișată de către radiourile și televiziunile noastre naționale.
Să fi îmbătrânit în așa masură încât să nu mai reacționez la umorul celor ce se perindă pe micile ecrane sau la microfoanele radiourilor? Nu prea cred acest lucru, mai ales că de ani buni cochetez cu epigrama. Să se fi schimbat lume din jur fără ca eu să-mi fi dat seama? Nu cred. Mai mult înclin să cred că am devenit mai analitic, mai critic. Știți ce mă deranjeajă la modul serios? Mă deranjează hărmălaia difuzată la radio sau televiziune, o hărmălaie sub care nu se află nimic. Mă deranjează umorul care nu este umor și limbajul suburban folosit. În plus mă enervează că ceea ce știam eu odată nu mai este așa cum ar trebui să fie. Vă dau drept exemplu sărbătorile de care tocmai am trecut. Le-ați simțit cumva ca pe o stare, sau doar ca pe o agitație isterică? În afară de un ”Sărbători fericite!” aruncat în grabă, ca un fel de obligație, nu te alegi cu mai nimic. Se spune că un popor care nu crede în valori și mai ales în valorile sale nu are un destin.
Unii dintre noi râd de lumea lui Caragiale. Oare de ce? Mai ales de ce o compară cu ce se întâmplă mai nou aici la noi, în România? Ce mama dracului are canalia de Cațavencu cu canaliile scârboase de astăzi? Nu este nimic de râs, din contră. Parcă poți râde când vezi ce se întâmplă cu libartatea noastră? Poți să râzi la vedrea emisiunilor și serialelor așa-zis umoristice. Poți să mai râzi cînd auzi limbajul folosit de protagoniștii emisiunilor tv sau radio? Îți mai vine să râzi când vezi cum se exprimă liber personajele din cotidianul nostru, mai ales drăgălașii noștri politicieni? Unii spun că ar fi o distracție să urmărești așa ceva și chiar fac acest lucru. Eu spun că nu-i adevărat. Distractiv ar fi să-l asculți pe Farfuridi explicînd ce știe el despre Europa. Distractiv ar fi să-l asculți pe Brînzovenescu, pe Agamiță Dandanache explicând cum s-a învârtit el în politică, pe Trahanache cu ”enteresul țării”, sau acea replică epocală ”Zoe fi bărbată” spusă de Tipătescu. Asta aș numi eu distracție adevărată. Pesonajele lui Caragiale au haz. Toate. Personajele de la releviziunile noastre sunt triste deoarece te întristezi asultăndu-le cum își bat joc de limbă și neam.
La Caragiale, toți au haz. Toți te binedispun de fiecare dată când te apleci asupra filelor tipărite și citești rând după rând din: ,,O scrisoare pierdută, O nopate furtunoasă, D-ale carnavalului sau Conu Leonida față cu reacțiunea”.
Prin comparație, lumea lui Caragiale este fantastic de reală și în același timp idilică, naivă și tinerească în același timp raportată la ceea ce trăim astăzi fără a râde de loc.
Parcă încurajant și limbajul lui ascuțit, acid și veninos care nu ierta nimic din ce era de așternut pe hârtie, cred că ne cam lipște umorul lui Caragiale. Ce s-a întâmplat cu textierii umoriști? Unde este calitatea și finețea limbajului folosit până nu demult în emisiunile noastre radio-tv? Ne-au părăsit? S-au ascuns sau stau la masa de lucru? Unii s-au dus în lumea umbrelor, la fel fac și marii noștri actori. Cine-i înlocuiește, sau cu cine-s înlocuiți? Dacă nu se promovează valori riscăm să ne pierdem în neant, să nu mai avem destin. Cred că în televiziunile și radiourile noastre, ca și în orice gen de artă, este loc suficient pentru adevăratele valori. Întrebarea este vrea cineva să le promoveze, să le valorifice sau la fel ca și în politica actuală reușește doar cel care dă banul?
