Cred că nu putem discuta despre o evoluție a societății românești atât timp cât aceasta este plină de nesimțiți mârlani și de pseudointelectuali. Vă rog să mă credeți că noi românii nu, nu vom fi niciodată văzuți bine atăt timp cât nu „înțărcăm”, de la nesimțire, anumiți oameni. O mare parte din actuala noastră societate stă cu suzeta mârlăniei la gură. Este o suzetă cam mare pentru o țară așa de mică.
Cu siguranță că afirmațiille de mai sus mă vor face să „câștig” câteva scuipături din partea celor care latră că ei sunt oameni respectabili, deși nu sunt. Lătrăturile lor mă vor face, la un momment dat să mă simt chiar bine. Mă vor face să mă simt patriot și conștient de rolul curativ al zicerilor și scrierilor mele.
Dat fiind natura profesiei zilnic am de a aface cu categorii de oameni care își bat joc de trei lucruri deosebit de importante ale societății: meserie, reputație și prieteni. Deși unii se vor simți „atacați” și mă vor dezaproba mă doare-n cot. Prin ceea ce afirm eu nu bălăcăresc oamenii nevinovați, ci doar… mitocanii. Cu mitocanii mărunți, neimportanți ca și cei care te calcă în picioare pentru a cumpăra cine știe ce lucru mărunt înaintea ta până la pseudovedetele care otrăvesc zilnic cu pseudotalentul și pseudooperele lor mințile și educația estetică a celor din jur trebuie să te porți ca atare. Nesimțirea lor a devent un mod de existență.
La fel ca și dumneavoastră, cunosc unii indivizi bine „îșurubați” în anumite structuri, care în urmă cu câțiva ani erau niște nimicuri, niște chiștoace de țăgară aruncate pe stradă, dar care ajutați din complezanță, de tine cetățeanul altruist, la această ora pritocesc proiecte și idei așa zis originale. Sunt oameni care au nesimțirea în ADN-ul lor și care își bat joc de tine și de nervi tăi, de bani pe care-i plătești tu ca și taxe și impozite, bani cu care-și dezvolta așazisele proiecte.
Prin modul lor de a se comporta aceștia vor să trăiască mai bine și chiar reușesc în unele împrejurări, fără se se screamă prea mult să nu mai fie nesimțiți. Prin modul nostru de a le acepta mocofănismul lor ne sinucidem fără să vrem și suntem ajutați în această întreprindere de mass-media care ne adapă cu tot felul de așa zise știri și reportaje, execrabile, având drept unică scuză pasiunea publicului pentru acest gen de jeg mediatic, cu toate că mulți dintre noi se zbat să iasă din atmosfera creată și impusă de „mocofanii înșurubați” cerându-le argumente veridice și exacte.
Cu toată strădania noastră de a ne debarasa și de a surclasa nesimțirea unora, zilnic suntem obligați de a călca găinațul lor murdărindu-ne pantofii și sufletul. Ei, nesimțiți, sunt cei care dau peste tine și tot ei sunt furioși că-i incomodezi deși tu ai fost cel care i-ai ajutat la bagaje, tu ai fost cel care i-ai scos din mocirla împuțită în care, nu cu multă vreme înainte, se zbăteau aidoma unor mormoloci bezmetici, confuzi și fără coloană vertebrală cu sfijita lor de facultate superioră în devenire.
Cred că pentru astfel de oameni ar trebui să-i obligăm pe aleși noștrii să elaboreze o lege, o lege împotriva nesimțirii și nesimțiților altfel o să o ducem și mai prost decât până acum. Până atunci pregătiți-vă de ce este mai rău și gândiți-vă că flegma și gunoiul trotuarelor sunt niște mici probleme în comparație cu ceea ce pot face niște nesimțiți lăsați să-și expună escrementul gândirii lor aproape paranoice, escrement pe care ei, nesimțiții, îl consideră și-l impun, cu surle și trâmbițe, ca fiind operă de artă, singurul obiectiv al lor fiind satisfacerea mațului gros al propiului orgoliu, obiectiv pentru care sunt în stare să se dezbrace și să se dezbare de orice bun simț și chiar să devină agresivi pentru a putea atrage atenția asupra lor.
Regretata Leopoldina Bălănuță spunea în una dintre ultimele apariții publice să acest popor ar trebui recreștinat deoarece și-a pierdut o mare parte și este pe cale să piardă de tot moralitatea. Avea dreptae. Este suficienț să ieși pe stradă și să deschizi mai atent ochii pentru a vedea cohortele de mârlani și nesimțiți care ne invadează.
Sunt sigur că vor fi unii care vor reacționa vehement la afirmațiile mele. Există în permanență ofticați de serviciu care spurcă orice opinie critică și reală făcându-se că nu văd balta puturoasă de nesimțire în care se bălăcesc cu voluptate. Vor înjura, vor fluiera, vor bate din picioare, după care, vor pleca să mai bea o bere, să mănânce un mic, să spargă niște semințe de bostan, să râgâie sonor, să flegmeze la picioarele noastre satisfăcuți că și-au salvat casta, prin bălăcărelile lor imunde.
Adevărul este că am început să fim invadați de nesimțiți, de cocalari și că acest lucru ar trebui rezolvat și legiferat cumva. Din păcate nu se poate, așa că nu ne rămâne decât să vegetăm mioritic în balta noastră socială puturoasă. Cred că salvarea dintr-o astfel de situație este individuală și că adevărata schimbare în bine se poate face doar atunci când masa critică ajunge la un anumit nivel. Acum aceasta este la doar câteva procente din necesar, cu totul insuficient ca antidotul împotriva mârlăniei și nesimțirii să funcționeze. Oricum, cauza nu este pierdută, iar, lupta trebuie continuată. Mitocănia nu va putea fi niciodată eliminată cu măsuri punitive. Haideți să fim și noi răi.
Dorel Lazăr
jurnalist independent
