După intrarea în NATO, al doilea punct de referinţă în istoria postdecembristă a României a fost cu siguranţă aderarea la Uniunea Europeană și acum intrarea în mult mediatizatul spațiu Schengen. Ceea ce nu se știe de către românul de rând este faptul că votul dat în parlamemntul european este cu diferit față de cel obținut de către vecinii noștrii de la sud de Dunăre, care au obținut un scor mai favorabil decât noi. Ce vrea să însemne aceasta? Nimic mai simplu: o atenţionare că mai sunt multe de făcut şi că deasupra noastră planează unele suspiciuni care ne-ar putea amâna mult și bine intrarea în acest spatiu al liberei circulații. Deocamdată, potrivit unor analiști economici și politici, intrarea noastră în UE a fost făcută deoarece s-a dorit o piață nouă de desfacere a produselor țărilor membre. În al doilea rând aceștia mai susțin că Europa ar vrea să rivalizeze din punct de vedere economic cu SUA şi China, pentru aceasta toate ţările nou aderate sau în curs de aderare ar trebui să treacă de urgenţă la o economie performantă, capitalistă. De aceea s-au şi făcut acele negocieri şi se finanţează de către UE programele de adaptare a diferitelor domenii din economie. La Bruxelles, ca şi în alte locuri România a fost urechiată, însă prea puţin pentru situaţia economiei şi mai mult pentru corupţie şi justiţie. Nimeni nu neagă faptul că avem corupţie, cum de altfel dacă noi afirmăm că şi în Europa există corupţie nimeni nu cred că ne-ar contrazice. Şi la ei este corupţie, cu siguranţă. Piatra de moară a României rămâne justiția. În ceea ce priveşte justiţia şi reformarea ei, problema este un pic mai greoaie dat fiind faptul că s-ar părea că şi aici, după toate aparențele, corupţia şi-a făcut loc și să se fi fixat destul de bine. Ciudat este faptul că deşi uni trâmbiţează sus şi tare că doresc ca legalitatea să redevină ceea
ce ar trebui să fie, tot aceştia închid ochii cu bună ştiinţă la încălcări ale acestei legalităţi. În urmă cu 2 sau 3 ani, ca și în urmă cu 7 sau 8 ani asistam la elaborarea unor Ordonanţe de Urgenţă, sau a unor Hotărâri de Guvern valabile doar 24 sau 48 de ore şi bănuiam că în spatele lor există unele interese şi că erau date special pentru apropiaţii guvernanţilor, însă se poate spune, că erau acţiuni care aveau totuşi o bază legală. La fel ca și atunci acum asistăm la elaborarea unor astfel de acte normative care, deocamdată, nu sunt adresate direct unora dintre apropiaţii guvernanţilor, dar sunt date cu încălcarea unor legi şi principii de bază ale dreptului civil. Drept Civil pe care, chiar cei ce ar trebui să vegheze la respectarea lui îl încalcă. Exemple pot fi date în fiecare județ. La adoptarea unor Hotărâri, care deşi sunt nelegale din acest punct de vedere, cei care trebuie să vegheze la respectarea legalității „închid ochii”. Având în vedere acestea ne putem întreba: se doreşte cu adevărat o revenire la normalitate? Se vrea cu adevărat o reformă în justiţie, atât timp cât pentru unii legea e lege iar pentru alţii nu? Oare de aceea se desfășoară acel scandal al numirii în funcții la Curtea Constotuțională a României și la Parchetul Național Anticoruptie? Europa vrea reformarea și independența politică a justiției, noi ce dorim?
Dorel Lazăr
jurnalist independent
