Ma voi referi, in cele ce urmeaza, la un soi de genocid. La uciderea, cu cinism, a unor conationali. Dintre care multi, cei mai multi, si-au riscat viata pentru atata democratie si atata libertate cata avem azi. Trei mii de revolutionari au murit, in ultimii trei ani, intrucat, literalmente, nu au mai avut mijloace de subzistenta. Si douazeci si opt dintre ei s-au sinucis. A fost o crima, as putea sa spun, cu premeditare. Initiata sub guvernarea Boc. Ce se intampla de fapt? Cum s-a ajuns in aceasta situatie?
Pentru a ma face cat mai explicit, ma voi referi la legislatia statului Nevada. Acolo, daca o persoana majora, indiferent de varsta, traieste in concubinaj cu alta persoana majora mai mult de un an si apoi are loc o despartire, persoana cu dare de mana este obligata sa-i plateasca celeilalte persoane, toata viata, pensie alimentara. De ce? Pentru ca se apreciaza ca pe parcursul a douasprezece luni a obisnuit-o cu alt standard de viata. Mai ridicat. Si ar fi nedrept ca cel mai sarac din fostul cuplu sa se intoarca la starea anterioara. Iata un exemplu de grija fata de om, practicata in Statele Unite.
Si, acum, sa revenim la tema revolutionarilor. In fiecare stat al fostului lagar socialist, exista revolutionari. Persoane despre care se stie ca si-au riscat viata pentru ca tarile lor sa devina libere si democratice. Pretutindeni, acestia primesc o indemnizatie. Dar victime, nu au existat la dimensiuni semnificative, decat in Romania. In celelalte state, revolutiile au fost de catifea. In Romania, revolutia a fost sangeroasa. De aceea, numarul de decedati, de raniti si de oameni care si-au riscat viata a fost semnificativ mai mare. Nu atat de mare, totusi, cum a ajuns, in mod artificial, prin fabricarea si distribuirea, din interese politice ori financiare, a asa-numitelor certificate de revolutionar. La un moment dat s-a ajuns la circa saptesprezece mii si era, evident, exagerat, iar presa a luat atitudine. M-am numarat atunci printre jurnalistii care au criticat regimul Iliescu pentru asemenea practici. Multi dintre revolutionari s-au aflat de partea mea. Unii dintre cei mai autentici revolutionari, in semn de protesc, si-au depus certificatele la redactia la care lucram. Altii le-au rupt, in public.
In 1996, la sfarsitul anului, erau aproximativ douazeci de mii de revolutionari cu patalama, iar comisia care analiza cererile acestora s-a inchis. Astazi, au ramas zece mii de revolutionari. O parte dintre falsii revolutionari au fost eliminati din sistem, nemaifiindu-le recunoscute diplomele, iar altii au decedat. Sunt cei trei mii la care m-am referit mai sus. Persoane fata de care statul s-a angajat si care au fost obisnuite cu o trasfuzie financiara modesta, dar constanta. Iar trasfuzia a fost oprita brutal.
A urmat criza economica si guvernul Boc, asa cum a procedat si in alte domenii, a intrat cu bocancii si in aceasta zona a revolutionarilor. In timp ce, in paralel, Traian Basescu, din motive politice, prin intermediul lui George Costin, pe atunci ministru secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, a mai acordat patru mii de certificate. Motiv pentru care a fost anchetat si apoi condamnat la inchisoare. George Costin, nu Traian Basescu. Emil Boc, prin Ordonanta 53 din 2010 a decis, deci, in mod discretionar, ca, timp de 3 ani, indemnizatiile sa fie sistate.
Ce a urmat? Cei mai multi dintre revolutionari, in virtutea indemnizatiilor pe care le primisera constant, pentru rolul jucat in evenimentele din decembrie 1989, au contractat imprumuturi, in general credite bancare. Evident, pentru a-si satisface diverse nevoi. Nemaiputand plati imprumuturile, oamenii au fost executati silit. Motiv pentru care, asa cum aratam, au murit trei mii dintre ei, iar douazeci si opt s-au sinucis. Acesti revolutionari, oameni in general in varsta , multi dintre ei necalificati, deci, intr-un fel sau altul someri, lipsiti de resurse, dependenti de respectiva indemnizatie, s-au luptat, alaturi de ceilalti romani, de multe ori chiar in primele randuri, pentru daramarea regimului Traian Basescu. Si pentru aducerea USL la putere. In speranta ca li se va face si lor dreptate.
Si, in fine, la Palatul Victoria a fost instalat guvernul Ponta. Revolutionarii erau plini de speranta. Li se promisese ca sistarea platii indemnizatiei va inceta. Numai ca, situatia s-a complicat si mai mult. Pornind de la considerentul real ca printre miile de revolutionari exista, in continuare, si impostori, guvernul Ponta, in loc sa identifice si sa-i elimine pe acestia, a decis sa prelungeasca neplata acestor indemnizatii. Este adevarat, astfel a fost facuta o economie la buget. Dar pe seama unei teribile nedreptati.
Cand li se va face, totusi, dreptate revolutionarilor adevarati? De ce in conditiile in care sunt sistate platile si acestia mor de foame sau se sinucid, Guvernul isi asuma, totusi, cheltuieli cu un Secretariat General al Revolutionarilor, un fel de minister al celor care nu mai sunt luati in calcul, contandu-se cu cinism, la fel cum facea si guvernul Boc, pe “scoaterea naturala din sistem” a celor care si-au riscat viata ca noi sa fim mai liberi?
Cat inca mai avem eroi, sa-i cinstim. Pentru ca atunci cand nu vom mai avea eroi, Doamne fereste, vor fi altii nevoiti sa devina.
SORIN ROŞCA STĂNESCU
Sursa: http://www.sroscas.ro/

Ce n-au putut sa “elimine” in Dec. ~89, inainte si dupa 22 [fuga dictatorului] s-a realizat in anii ce-au urmat.Numarul CELOR ELIMINATI fizic, dar si psihic intrec pe CEI CAZUTI IN ACELE SFINTE EVENIMENTE. Dreptate pentru ADEVARATII REVOLUTIONARI va fi dupa cum se zice in popor :”in Ceruri……”. Nimeni n-a cerut ” recompensa” pentru implicarea in distrugerea sistemului opresiv ci asteptau O VIATA MAI BUNA. care viata a fost adusa la starea in care ne aflam, cand UNII mor de foame, iar ALTII se sinucid. Am SPERANTA ca va veni si vremea cand se va face DREPTATE, stiut fiind ca SPRANTA moare ultima, iar DREPTATEA se afla in MANA CREATORULUI.