Deși în urmă cu mai bine de 23 de ani, prin anul 1989, majoritatea românilor scuipau ecranul televizorului sătui fiind de „aventurile” tovarășului, se pare că gestul nu l-au prea uitat și îl repetă chiar mai des, mulți dintre ei afirmând că era mai bine atunci când ziceam că ne merge rău.
Pe vremea aceea, pe care am tot încercat să o uităm, pe vremea când spuneam că o ducem rău stateam la coadă la carne, lapte, ouă, butelii de aragaz de seara până dimineața, uneori câte doua sau trei zile și citeam o sumedenie de ziare impuse sau neimpuse de activiștii de partid.
După1989, taică`meu și-a deschis o afacere și spunea că în sfârșit a venit și vremea lui. Totul a mers bine până după primele „alegeri democratice”, când puterea nou instalată, alcătuită din oameni vechi reciclați și refațadizați, au început să inventeze taxe și impozite care să le asigure susținerea financiară a aparatului birocratic pe care au început să-l dezvolte și să-l întindă peste țară. Văzând că treaba se împute bătrânul și-a închis prăvălia zicând că acesta este doar începutul dezastrului economic și s-a mulțumit cu pensia și a apucat să mai trăiască încă niște ani, dar ne repeta mereu că era mai bine „înainte”, cu toate că pensia ce o primea avea o valoare destul de însemnată și o putere de cumpărare cum nu prea vezi în ziua de astăzi.
Acum în 2013, mulți dintre pensionarii țării își plătesc datoriile și sunt ajutați de câte un vecin binevoitor sau, dacă au, de copii care-si câstigă existența din te miri ce și cine știe pe unde și-și spun că și-ar dori să mai fie în putere că…
Înaite de 1989, majoritatea îl înjuram pe „tovarășul”, și aveam grijă să nu ne audă nimeni care să ne ajute să fim „săltați”.
Acum, în 2013, cunosc și cu siguranță cunoașteți și dumneavoastră mii, zeci de mii și chiar milioane de români care nu mai fac față plăților întreținerii și bancilor la care s-au împrumutat.
Nu am văzut niciodată până anul trecut atâtea milioane de români îngrijorați de viitorul lor și al copiilor. Nu am văzut până anul trecut atăția oameni care lucrează în administrațiile publice să înjure. În totalitatea lor funcționarii publici înjură guvernul, partidele de la putere, dar o fac în cerc restrâns deoarece le este frică să nu fie dați afară. Toți, absolut toți considertă că uneori guvernul își bate joc de ei. Cum s-ar putea traduce altfel decât bataie de joc, legea pentru adoptarea OUG 71/ 2009, care le eșalonează plata drepturilor bănești câștigate în instante până în anul 2016? Absolut toți considera aceasta un abuz al actualei puteri și o sfidare la adresa lor. De frica nu se răscoală, doar unii care mai au câteva luni până la pensionare fac gălăgie și spun că le este frica de faptul că drepturile lor bănești vot fi încasate de urmașii lor și spun că era mai bine „înainte”, că atunci erau doar câtiva într-o primărie și faceau față la toate cerițele, acum sunt înzecit, dar nu răzbesc să fabrice hârtii și se încurcă unii de alții.
Deși actuala putere este formată din două partide total diferite și unul ce ar trebui să încurajeze mediul de afaceri și altul pe care-l interesează mai mult partea protecției sociale în detrimentul mediului de afaceri se pare că de condus conduce doar cel ce se ocupă mai mult de încurajarea nemuncii decât de încurajarea agenților economici. Este suficient să ne uităm puțin înapoi în scurta noastră istorie postrevoluționară și vom vedea că de fiecare dată cănd a venit la putere partidul majoritar al actualei uniuni guvernamentale a inventat noi taxe și noi impozite.
În aceste zile, niciun om de afaceri nu-și permite să piardă vre-un client, îndiferent că produce sau vinde ceva și pentru a îmbia clientul fac orice. În majoritatea lor afirmă că sunt copleșiți de taxe și impozite, de controalele ce se țin lanț.
Au dreptate. La noi, în România, o firmă trebuie să plâtească nici mai mult nici mai puțin decât 113 taxe și impozite, pe când în țara vecină, în Bulgaria acestea sunt doar 17. Studiile arată că unui om de afaceri din România îi trebuiesc pentru calcularea, completarea documentelor, depunerea lor și plătirea contribuțiilor sociale, a impozitului pe profit și a TVA aproximativ 222 de ore.
În tot acest timp, guvernanții fac promisiuni de mai bine, taie panglici inaugurale la tot felul de sedii și mai scutură din când în când sistemul pentru a demonstra că vor să facă restructurări și economii și aceasta, în timp ce din ce în ce mai mulți românii spun că era mai bine „înainte”.
Dorel Lazăr
