În decursul celor câtorva zeci de ani care au trecut de la momentul nașterii mele și până în această zi în care se sărbătorește, la nivel mondial „Ziua Femeii” m-am convins că ele, femeile au puteri care uimesc. Știu că există unii bărbați care mă vor contrazice, dar mai știu că în majoritatea lor, după citirea acestor rânduri, analizându-și viața mai atent îmi vor da dreptate.
Prvind mai atent oricine își poate da seama că ele, femeile, sunt în stare să îndure unele greutăți și să care poveri de neînchipuit și aceasta în paralel cu lupta pe care o dau zilnic pentru a-și păstra fericirea, dragostea și bucuria căminului. Mai mult de atât, pentru ca familia lor să aibă ceea ce-i este necesar, ele femeile sunt în stare să suporte lipsuri incredibile și aceasta din cauză că iubesc necondiționat. Ele știu că o îmbrățișare și un sărut sunt leacuri care pot vindeca cu mult mai eficient decât o întreagă farmacie.
Ele femeile sunt în stare să zâmbească atunci când necazurile le îndeamnă să țipe și să plângă. Ele sunt în stare să plângă de fericire și chiar să râdă atunci când sunt nervoase. În plus de acestea dacă ele cred într-o idee sunt în stare să se lupte până la sacrificiu pentru ea, iar dacă este cazul, se bat cu nedreptățile ce li se fac neacceptând „Nu” drept răspuns atunci când soluția poate fi înbunătățită. Ele au idei, deseori geniale, pentru ieșirea din impas, au milă și aduc dragostea și speranța în fiecare cămin oferind sprijinul vital și oferind tot ce au pentru familia și copii lor.
Ele, femeile plâng. Da, plâng des și din diverse cauze. Plâng atunci când se naște copilul, atunci când cineva drag moare și totuși sunt cu mult mai puternice decât par și mai ales atunci când ți se pare că nu le-a mai tămas deloc putere.
Conștient fiind de caracteristicile enumerate pot spune că inima femeii esste cea care pune și ține lumea aceasta în mișcare și că sunt vitale pentru bunul mers al acesteia. Conștient fiind de cele afirmate până acum, cred că ar trebui să adaug pe această listă laudativă un mare defect pe care-l au surorile, prietenele, consoartele sau mamele noastre: toare suferă de uitare, toate își uită valoarea. Oare de ce fac aceasta?
Astăzi este ziua lor și cred că ar trebui ca fiecare dintre noi ar trebui să ne gândim ce ne-am face fără ele, fără surorile noastre, fără prietenele noastre, fără soțiile noastre și fără mamele noastre. Am putea noi exista fără ele? Haideți să le sărbătorim așa cum se cuvine! Ele sunt tot ce ne dorim și niciodată nu sunt de ajuns.
Dorel Lazăr
