E primăvară și… mai ști…
Este din nou primăvară. Natura se spală pe ochi somnoroasă fiindcă, tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încânta cu recitalurile lor. Primavara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fața ei și, parcă deodată s-au auzit niște șusoteli. Știți cine șușoteau? Facturile și datoriile acumulate în anotimpul rece. Îmbrăcate în hainele albe parcă de sărbătoare a plicurilor, au prins viață și greutate, iar acum stau la rând să ne ia bruma de câștig cu care suntem răsplătiți pentru o lună de muncă. E primăvară și florile au început să-și deschidă petalele , să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. E primăvară și noi am început să deschidem buzunarele și ușile băncilor și CAR-urilor doar, doar, vom primi ceva bani să onorăm cheltuielile de întreținere care au devenit astronomice deși iarna nu a fost cine știe ce grea. E primăvară și căldura soarelui a topit gerul și zăpada dar nu a reușit să ne aducă din nou zâmbetul pe buze deoarece pentru a scurta iarna, românii au împrumutat niște bani până în primavara pe care onor guvernul, o anunța ca fiind relaxantă și plină de fericire. Chiar dacă nu s-a ținut de cuvânt și nu a înfăptuit mai nimic din promisiunile cu care ne-au luat mințile actualul guvern a reușit să ne facă din primăvară cel mai plăcut anotimp. Dacă nu ar fi guvernul și iarna, primăvara nu ar fi atât de plăcută. A venit dezghetul și mințile ni-s inundate de tot felul de gânduri despre ce a fost și ce va fi.
Un an și-o vară ne-au tot spus vrute și nevrute, ne-au gâdilat la inteligență cântându-ne mii de simfonii duioase la ureche și au reușit să prindă marele ciolan al lui, al guvernului, al parlamentului, al primăriei. Au venit pe cai mari domnii de la guvernare. Au venit cu majoritate zdrobitoare și au început să împartă bucatele ospățului, lor, nu nouă. Nouă ne rămân doar promisiunile care ne-au înghețat parcă mințile și acum, când a venit căldura soarelui de primăvara cu dezghețul, au început să miroase a stricat. A stricat miroase cam tot ceea ce s-a înfăptuit cu sacrificii de acest popor. A stricat, miroase administrația centrală și cea locală, agricultura, industria, justiția. A stricat miroase onoarea și demnitatea celor care astăzi ne conduc destinele. Cum putem să nu gândim astfel când simțim mai mult ca niciodată, pe pielea noastră, minciuna lor. Au promis relaxare fiscală și ne-au dat taxe și impozite noi și mărite. Ne-au mărit cu câțiva firfirei salariul minim și pensiile și ne-au mărit prețurile la curent, gaze, și alimente, iar noi avem mai puțini bani decât înainte.
A venit primăvara și ne-am dezghețat și noi și am priceput că ne-au cam păcălit. Am răbdat frigul și foamea în case de frica facturilor care ne-au năpădit mai mult ca oricând. Am răbdat în timp ce ei și-au creat noi privilegii, imunități, salarii mari, cazări la hoteluri de cinci stele. Am răbdat în timp de cei se ghiftuiau privindu-ne ca pe niște animale numai bune de muncă și de hrănit cu nimic. Am răbdat trăgând ca măgarii la cotigă descentrată a țării cu speranța că nu vine gerul mare și că o să vină primăvara, cu dezghețul, să scăpăm de o parte din griji.
În sfârșit a venit primăvara și ne-a dezghețat mințile, iar Cel de Sus ne-a ascultat ruga: Doamne să nu moară măgarul, primăvara va veni și odată cu ea va crește și trifoiul. A venit primăvara cu dezghețul și Cel de Sus le-a ascultat și lor ruga: Doamne, mai lasă-i așa cu mințile înghețate de promisiunile noastre, primăvara va veni și odată cu ea vor crește și urzicile, salata, loboda și vor avea cu ce să uite de foame, se vor întrema și la referendumul din toamnă or veni voioși ca o turmă de oi și ne vor valida Constituția ce va fi mai varză ca cea veche, astfel că noi vom domnii în vecii vecilor.
A venit primăvara, oficial cel puțin, iarna oribilă de care am avut parte va fi de domeniul trecutului. A venit dezghețul. Cu gândul la zilele mai bune pe care le sperăm de peste 20 de ani, la luminița de la capătul tunelului am adunat în noi tone de speranțe și mii de gânduri, unele mai bune, altele nu chiar așa de bune. Ne simțim obosiți la începutul unui ciclu ce se anunță a fi greu. Nu-i nimic, le vom înnoda noi cumva. Este primăvareă și este luna Martie, este ziua femeii, ziua mamei aș vrea să vă fac câte un cadou la fiecare. Să vă bucurați. Nu pot să vă ofer flori. Nu vreau să vă ofer tristețea și dezamăgirea mea, dar vă ofer două epigrame scrise de niște prieteni de ai mei, să vă dezghețați, să le gustați și să vă bucurați.
Primăvară, te iubim!
Şi fireşte-ţi mulţumim,
Căci doar tu ne dai căldură
Fără să plătim factură.
Păsările migratoare
Ciugulesc acum candid,
Cum făceau şi-n primăvară
Când erau în… alt partid.
Cu prietenie
Dorel Lazăr
jurnalist independent
