DOMNU’ DAN ŞI CRISTOII RUPŢI ÎN FUND
de Alex Gregora
Întâmplări asemănătoare celor din zilele noastre s-au petrecut în Târgu-Jiu şi altădată, că doar lume naivă şi pigmei au tot fost pe-aici şi nu văd cum să dispară vreodată. Am în vedere acum o pitorească şi gălăgioasă coloană de 20 – 30 de cristoi rupţi în fund, lesne de identificat şi după violetul de brânduşă al hainei, al şalului ori căciulii. Ce, parcă, i-a luat… faţa biciclistului Adam, cel cu şapte steaguri prinse de ghidon. Şi îl are în frunte pe-un şmecheraş de la Caracal, loc (re)cunoscut a fi cel în care s-a răsturnat carul ăla special, desigur încărcat cu venetici din toate zonele ţării, plusul la cântar fiind – bag mâna în foc! – de pe la noi. Iată de ce vin şi spun că Dan Diaconescu şi oiţele lui gorjeneşti au practicat zi de zi o nemeritată prosteală pe faţă, constând într-o umplere cu magiun vechi – cu crustă pistriţă de mucegai – a tuturor gurile căscate ce s-au dat şi mai aproape ca să asculte şi, mai ales, să creadă, să bage la cap. Desigur, i-am observat pe-acolo şi pe unii cărora le dădeam cândva un gir de încredere suficient ca să-i salut respectuos şi să schimb oricând cu ei două-trei vorbe despre politică, fotbal şi vreme. De-aici încolo, ca să nu pierd şi eu timpul pe fumuri amare, voi da doar din buze, ca să trec mai departe împăcat cu mine însumi. Având sub căciulă întrebări cărora nu le găsesc răspuns… În a sa carte reprezentativă pentru zona noastră gorjenească, “Istoria Târgu Jiului”, Alexandru Ştefulescu scria tot aşa despre o manifestaţiune… monstră ce a avut loc pe la mijlocul lui iulie 1848. Din vremurile cu adevărat tulburi, de asuprire, marcate de mişcările revoluţionare din Europa. Iar scânteia a aprins-o atunci tocmai administraţia oraşului, ce îşi avea sediul în casele Medelnicerului Gligoraş Bâlteanu. Procesiunea arăta cam aşa: “Mulţime de ţărani cu steguleţe cu colori naţionale erau aduşi de prin sate. Pe un scaun era purtată d-şoara Victoria Mongescu măritată în urmă după Mihalache Bâlteanu, îmbrăcată în alb, cu părul lăsat pe umere şi pusă în lanţuri din hârtie neagră. Scaunul era purtat de ţărani. Regulamentul Organic împreună cu pitacele de boierie erau duse de Nicolaie Ionescu înaintea scaunului libertăţii înlănţuite. Procesiunea a plecat de pe strada Unirea de azi, a trecut prin strada Victoriei de azi până la Biserica Domneascăşi apoi a luat-o drept pe strada T. Vladimirescu de azi până în Obrejie. Mulţimea întâlnind în dreptul casei pe popa Gheorghe Săvoiu l-a luat cu sine. Acolo în Obrejie era aprins un foc mare. Au ţinut discursuri Mihalache Georgescu, Ruptureanu fost mai în urmă institutor la Severin, Dincă Mărculescu, cari erau trimişi de Locotenenţi să propage scopul revoluţiunii. După aceea rupseră lanţurile libertăţii şi aruncară Regulamentul Organic cu tot cu pitace în foc. Ţăranii loviau în el cu bâtele iar Ţiganii cu pietrele până s-a făcut scrum. Poporul apoi s-a răspândit tot în neorânduiala în care venise. Erau şi dorobanţi conduşi de tistul lor Costache Sănătescu şi lăutarii din oraş, între care era de observat bătrânul Parladi cu antereul său vărgat, cu giubeaua ieşită, şapca în cap şi brâul lat, cântând plin de praf şi năduşeală.” Iar eu am să relatez o întâmplare, de curând, dintr-una din zile, când mă aflam pe-aici, pe trotuarul de vis-à-vis trecerii găştii populare ce se da la ciocoii cei noi, conduse tocmai de unul cu asemenea stea crestată în frunte. M-am minunat şi chiar mi-am făcut cruce, ca pentru a mă feri de, phtiu!, dumnealui Dracu’, apoi am comentat în barbă, gest inconştient, taman să fiu auzit de-o muiere, purtând o haină vişinie, ce trecea grăbită şi importantă pe-alături. M-am şi pomenit certat de femeie, că de ce nu mă uit la DD-ul respectiv, “ce-i numai piele şi os, că eu l-am atins, dumneata chiar nu-l vezi, săracu’ de el!” E-adevărat, bravos şi halal! Iar ceata lui Piţigoi, cu căciulă şi cu şal, tocmai scanda ceva ce domnu’ Dan… Am tăcut şi m-am tot dus, Doamne, ai milă de aproapele tău!
