Știu că fiecare guvern care se așează la cârma aceste țări, sau a oricărei țări, trebuie să ia o serie de măsurile administrative-legislative care sunt obligatorii, mai ales dacă dorește să eficientizeze statul, care în această vreme de criză este mai degrabă un inamic, decât un slujitor al cetățeanului.
Și mai știu că odată ajuns prim-ministru, „Micul Titulescu”, premierul Victor Ponta ar trebui să se ocupe în mod direct și permanent de treburile curente ale acestui stat și mai ales să reziste presiunilor enorme care se fac asupra lui. Care presiuni? Păi cele venite din partea celor care, după aproape opt ani unii, sau patru ani alții, de stat deoparte, acum și-au suflecat până dincolo de coate mânecile lacomiei și salivează cu privirea ațintită spre sfrijitul buget al țării.
Știu că „Micului Titulescu” nu-i va fi moale și îi va fi mai mult decât greu, poate chiar foarte-foarte greu, să reziste și să se ocupe de reformare rezistând presiunilor celorlalți, mai ales că, după umila mea părere, platforma politică pe care crede că se sprijină este mai mult șubredă decât trainică.
Și cu toate acestea, atât Ponta și PSD-ul, cât și Crin Antonescu și PNL-ul au îmbrăcat cu fală mantia de gală a salvatorilor acestei nații, acestui neam obidit, asuprit și umilt de celelalte guvernări, cu care bineînțeles că ei nu au nimic în comun, și mai ales, de guvernarea Boc și PDL.
Deși sper (speranța moare ultima), personal îmi este teamă de cea ce va urma în următorii ani. Știu că este prea devreme să putem face predicții exacte sau punctuale, însă mă îngrijorează intențiile liderilor celor două partide aflate la cârma acestei țări.
Până acum, în afară de modul în care se pun miniștrii, de modul în care se împart sau se despart apele în justiție ați auzit pe vreunul dintre cei doi aducând cumva și din întâmplare vorba despre muncă, despre nevoile sociale și economice ale acestei țări, despre modul în care se rezolva apariția unor noi slujbe? Eu nu am auzit așa ceva. Oare nu am fost eu atent la ce spun guvernanții? Nu prea cred, dar, mai știi…
Nu am auzit pe vreunul dintre cei aflați acum în fruntea țării să vorbească aplicat, concret despre rezolvarea promisiunilot de mai bine pentru populație.
A fost mai bine că bugetarilor li s-au oferit o săptămână de libere la sfârșitul anului trecut? Poate. Oricum acest fapt denotă că domnii din guvern știu foarte bine că în acea perioadă, mai ales după 15 decembrie, nu se întâmpla mare lucru în administrațiile locale. Minivacanța a prins bine angajaților, mai ales după efortul depus în campaniile electorale pentru a-și apăra și promova șeful de partid, candidatul lor ideal. În plus, s-a făcut și o economie la buget. Uite că s-a anunțat încă o minivacanță, de Paștele ortodocșilor, o minivacantă care în afară de dorința de a mai uita puțin de muncă nu este justrificată de nimic
alteceva. Cu alte cuvinte se face ce se face și se implementează ideia că, dacă Guvernul vrea, se poate legifera un fel de nemuncă sărbătorească.
Munca este se pare subuiectul tabu al Guvernului. Dacă vă gândiți că, în România, doar 14% din forța de muncă activă lucrează în economia reală, aceste procente fiind cele care trebuie să susțină restul țării, restul populației, o să-mi dați dreptate atunci când reproșez guvernantilor faptul că nu-i aud vorbind despre muncă.
Despre muncă ar trebui să vornească Ponta, Antonescu, Voiculescu și care or mai fi acolo pe la conducerea uniunii guvernante și în Guvern. În acest sens ar trebui să acționeze guvernanții. Să facă, sau să creeze, posibilitatea apariției unor locuri noi de muncă. Despre muncă trebuie să vorbească în permanență, nu să certe miniștrii că plimbă trei hârti dintr-un birou în altul, la fel cum fasc foarte mulți dintre angajații de la stat. Cred că mai bine le-ar da de muncă subalternilor în așa măsură încât să nu mai aibă timp nici de cafea, nici de țigară, nici de bârfă. Aceasta în mod special celor care trebuie să gândească, să scrie și să implementeze proiecte din bani europeni, cele aducatoare de locuri de muncă mai ales. Da, numai că pentru aceasta este obligatoriu ca funcționarului să-i pese de cetățeanul care vine să ceară sprijin, să-l ajute dezinteresat și cât mai repede, nu să bea cafea, să facă pauză de țigară și să stea la bârfă. Știm cu toții că există suficientă birocrație și credem cu toții că nu mai este necesar să-i mai putem deasupra și capacul indolenței și corupției funcționatului .
Știm cu toții că statul nu poate să creeze locuri de muncă, dat mai știm că poate deveni suplu și onest în relația cu cei care pot să o facă și care au început să devină din ce în ce mai puțini. Ani în șir micile firme au fost sufocate de fiscalitatea aberantă și criza, mai nou și prost gestionată. Daca Victor Ponta și Guvernul său vor reuși să-ți pună la muncă aparatul pe care l-a făcut și mai stufos decât era, dacă vor reuși să învețe să pronunțe ,mai des cuvântul muncă, vom ieși cu toții la liman și cred că destul de repede, România neaflându-se într-o criză deosebit de gravă. Dar, după cum aceștia vorbesc despre acest subiect, despre România și a ei clasa politică, vă rog să-mi dați voie să fiu sceptic și neîncrezător.
Dorel Lazăr
