Conform dicţionarului explicativ al limbii române sensul cuvântului ciocoi este: termen de dispreţ pentru un exploatator, un parvenit, etc.
În romanul Ciocoii vechi şi noi, Nicolae. Filimon face o descriere amănunţită a acestui personaj. Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om ipocrit, laş, orgolios, lacom şi dotat cu o ambiţie nemărginită pentru a parveni. La începutul carierei sale, ciocoiul este umil, slugarnic, prevăzător, dar plin de ipocrizie şi vicleşug. Nimic nu este mai periculos pentru un stat, decât a da cârma guvernului în mâinile parveniţilor, meniţi să fie slugi şi educaţi într-un mod încât să aibă, în permanenţă, privilegii. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin multe fărădelegi, dar şi prin purtarea sa. Patriotismul, libertatea, egalitatea şi devotamentul depus pentru rezolvarea treburilor statului şi neajunsurile poporului sărac sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte în faţa electoratului. Însă aceste virtuţi cetăţeneşti, pe care le aclamă, nu sunt decât mijloace de a ajunge la putere. Ajuns la gradul de mărire (la putere) pentru care a comis toate mişeliile, a ridiculizat şi a jicnit adversarii, „a suferit pentru cei săraci” şi a finanţat pe cei care l-au sprijinit, ciocoiul îşi ridică masca ipocriziei şi se arată lumii în mizerabila sa nulitate. Libertatea presei şi critica îl ofensează şi îl irită, căci redă fărădelegile pe care le săvârşeşte. Împarte la alţi ciocoi funcţii şi privilegii, îşi recrutează alţi ciocoi de (non)valoarea sa ca să se poată mai bine folosi de putere.
Nu cu mult timp în urma, prin anul 2012, „îmi pare”, pe meleagurile noastre (în special gorjene) şi în mass-media, s-a vehiculat şi s-a folosit permanent acest cuvânt în limbajul unor pretendenţi (candidaţi) la funcţii în stat. Considerându-se oameni oneşti, au adresat, cu insistenţă, apelativul de ciocoi, adversarilor politici şi au plâns pe umerii săracului (prostitului) popor. Aceştia (ciocoii ), după spusele primilor, dar, probabil, şi ei oameni oneşti, au folosit aceleaşi mijloace ca şi ale viitorilor (noilor) ciocoi.
Dar, până la urmă întreaga lume(electorat) ce văzu . Văzu că cei din prima categorie (oameni oneşti) sau, probabil, noii ciocoi se înfrăţesc cu cei pe care i-au considerat ciocoii(vechi), probabil şi ei oameni oneşti, dar nu atunci în campania electorală.
Bineînţeles, că această înfrăţire s-a realizat cu consimţământul ambelor părţi, asemănător unei casnicii.
Această căsnicie se poate realiza, însă, între: ciocoi-ciocoi; ciocoi-oameni oneşti; oameni oneşti-oameni oneşti. Cum România şi Bulgaria sunt cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană, realizăm ce fel de căsătorie s-a legalizat şi ce fel de conducători am ales. De abia acum, ne dăm seama, câte sacrificii fac ciocoii, toţi, pentru a ne fi nouă şi copiilor noştri (norodului român) mult mai bine. Trec peste orgolii, uită jicnirile şi ameninţările pe care şi le-au adus, numai şi numai de dragul şi de grija părintească ce ne-o poartă. Aşa să le ajute Dumnezeu!
Cât timp vom mai fi masă de manipulare şi până când vom mai putea răbda?…
Romulus Modoran
