Oare de ce continuă să stea ascuns în nămol? Până când? Ce aşteaptă? Când îşi va deschide fălcile pentru a muşca din nou? Şi ce rezultat va avea ultima lui zvârcolire? Va reuşi sau nu va reuşi să sfâşie prada?
Nu sunt, desigur, singura persoană care se întreabă când anume va lovi, din nou, Traian Băsescu. Şi, mai ales, în ce fel? Pentru că nu există nici cel mai mic dubiu că o va face. Şi ţinta este cunoscută. Victor Ponta.
Să facem recurs la istoria recentă. Să ne amintim că, la ultima dezbatere, înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, organizată cu contracandidatul său, Mircea Geoană, Traian Băsescu a pregătit, cu sprijinul serviciilor şi a unei televiziuni obediente, o capcană. Capcana numită Sorin Ovidiu Vântu. În care, deşi prevenit, Mircea Geoană a căzut în mod spectaculos. Şi a fost depunctat. Probabil, în acele momente, Traian Băsescu a mai câştigat nişte voturi, pe care le-a adăugat celor furate din ţară şi din diaspora. Şi şi-a eliminat adversarul. Mai târziu, tot în acea campanie, el primise o lovitură de măciucă. Infinit mai dură decât cea pe care i-o administrase lui Geoană. Şi devastatoare, dacă ne gândim la imaginea unui candidat prezidenţial. Fusese difuzat filmul în care o lume întreagă a văzut altceva decât pixelul. Şi anume că, Traian Băsescu i-a tras un dos de palmă unui copil. Dar efectul Vântu a fost mai puternic decât dosul de palmă. Dintr-un motiv foarte simplu. Adversarii săi s-au grăbit. Imaginile cu copilul lovit, care dezvăluie adevăratul chip al unui prezidenţiabil, au curs prea mult timp pe ecranele televizoarelor. Iar slugile lui Traian Băsescu au avut răgazul necesar să contraatace şi să îngroape efectele acelei dezvăluiri. Am insistat asupra acestui moment pentru că, recent, Traian Băsescu a scos o panglică pe gură. S-a scăpat. A repetat, cu subiect şi predicat, că adversarii săi făcuseră o greşeală. Atacaseră prea repede. Momentul nu fusese bine ales.
Nu pot decât să trag concluzia că Traian Băsescu se comporta fix ca un crocodil care pândeşte momentul optim pentru a ataca. Pentru ultimul atac. Şi îl pândeşte conform propriei sale logici. Aşteaptă momentul optim. Care va fi, dacă va fi – şi eu cred că va fi – cu doua-trei zile înaintea scrutinului. Miercuri, joi sau vineri. Şi ce stranie coincidenţă. În generozitatea ei, instituţia prezidenţială dă curs unei propuneri lansate de Radu Sofiani, până de curând jurnalist, care îşi oferă, cu generozitate, sediul, pentru a-l transforma în platou de dezbatere, pentru singura confruntare dintre cei doi candidaţi. Care ar urma să aibă loc, dacă am înţeles bine – şi am înţeles – chiar miercuri. Urmând ca joi şi, probabil, vineri televiziunile să dezbată, în draci, ceea ce ar urma să se producă cu ocazia acestei unice dezbateri.
Este singura campanie electorală din ultimii douăzeci şi cinci de ani în care nu a fost organizată niciun fel de dezbatere între candidaţi, înaintea primului tur de scrutin. Acum există pericolul unei premiere absolute. Şi anume, să nu avem nicio dezbatere. Nici măcar în turul doi. Aşteptarea populaţiei este întinsă la maximum. Ca de altfel şi orizontul de aşteptare al mass-mediei. Cumva, va trebui găsită o soluţie. Aparent, timpul curge în favoarea lui Băsescu.
De ce? Dacă vrea să-i administreze o lovitură mortală lui Victor Ponta, nu o poate face decât la mijlocul acestei săptămâni. Nici mai devreme şi nici mai târziu. O asemenea lovitură nu poate viza altceva decât crearea unei puternice emoţii negative. Care va să zică, dacă există aşa ceva, o dezvăluire devastatore în ceea ce-l priveşte pe candidatul socialiştilor. Asta aşteaptă şi asta pregăteşte Traian Băsescu. Va reuşi?
Azi, mâine vom afla dacă şi când şi unde va avea loc marea dezbatere. După care, sub o formă sau alta, crocodilul, care deocamdată stă în nămol şi analizează mişcarea umbrelor, cu ochii injectaţi de sânge, se va zvârcoli pentru ultima dată. Şi vom vedea ce va ieşi din asta.
SOIRN ROŞCA STĂNESCU
