La începutul deceniului nouă al secolului trecut, atunci când pășeam cu sfială pe covorul așternut de proaspăta revoluție și schimbare de orânduire făcută se pare cu ajutorul unor agenturi străine, vorba ”răposatului”, spuneam că o națiune, pentru a fi viabilă, trebuie să aibă, obligatoriu, trei lucruri bune: educație, sănătate și o economie puternică.De atunci au trecut mai bine de douăzeci de ani și… Acum constatăm că interesele unora din interiorul și din afara României ne-au lăsat aproape fără economie. Puțin din ceea ce era odată industria românească s-a mai păstrat și ce s-a păstrat este aproape o ruină sau produce mai mult datorii decât câștig.
După douăzeci de an și mai bine, educația care pe vremuri scotea anual zeci de olimpici naționali și internaționali a ajuns doar o vagă umbră din ce era odată. Tineri, din ce în ce mai îndobitociți de abrambureala învățământului și efectul televiziunilor de partid sau comerciale, ies anual cu miile sau sutele de mii și îngroașă rândurile șomerilor. Sexul, alcolismul, drogurile și agresivitatea în toate
formele de învățământ a început să nu mai mire pe nimeni. Acestea sunt o rubrică aproape cotidiană pentru televiziunile care uită de latura lor educativă.Suntem o nație bolnavă, o nație care încet dar sigur se îndreaptă spre zona de atenționare a existenței ei. Potrivit datelor statistice suntem săraci, needucați și bolnavi. Suntem cei mai bolnavi din Europa și probabil printre cei mai bolnavi din lume. Avem o rată a mortalității crescută și o speranță de viată mult mai mică decât a celorlalte țări europene. Suferim cu capul, cu ficatul, cu stomacul, cu rinichii, inima și cam cu tot ceea ce se poate suferi.
Se pare că acestea sunt și motivele pentru care românii încearcă să-și trăiască viața la cotele maxime permise de bugetele lor sărăcăcioase. La noi se râgâie sănătos de tot după ce am băut cât am putut, am înghițit hălci grase de carne de porc bine stropite cu mujdei de usturoi și ne-am potolit apoi setea cu te miri ce băuturi, din sticle frumos etichetate, care conțin un fel de melanj de derivați petrolieri purtând nume de sucuri naturale.
Ca urmare a unei educații deficitare, românii sunt bolnavi deoarece la hrana și băutura proastă pe care le consumăm se mai adaugă stresul zilnic al șomajului și gândul că nu au banii necesari asigurării traiului de zi cu zi. Din această cauză „industria” jocurilor de noroc a înflorit incredibil. Tot mai mulți români își leagă viitorul și speranțele de un câștig rapid la loterie, jocuri mecanice sau prin cine știe ce fapte reprobabile și comndamnabile.
Cred că dacă sunt afaceri care merg bine în România acelea sunt cele ale sălilor de jocuri, ale cârciumilor și ale farmaciilor. Românul riscă banii pe care-i are din câștiguri ocazionale pentru a-și încerca norocul la loto sau în casele de pariuri ori săli de jocuri, apoi, scăpat de marea parte a sumei pe care o avea merge și-și îneacă necazul în cârciumi unde bea rachiu „Adio Mamă” și vodcă „Genocid” omorându-și ficații, stomacul, inima, rinichii, etc.Ca o rezultantă a tuturor acestor excese prosperitatea se mută în industria farmaceutica, industrie care crește ca și Făt-Frumos din poveste. V-ați gândit vreodată să numărați cam câte farmacii aveți în cartier, în oraș sau în județ? Vă spun eu că vă veți mira de numărul lor.
De ce atât de multe?! Deoarece efectele lipsei de educație, a stabilității financiare, a unei perspective clare pentru un orizont puțin mai indepărtat decât cel al zilei de mâine îl împing pe bietul român să-și trăiască din plin clipa. Sunt atâtea farmacii deoarece băgăm pastile în noi ca înecații. Sunt atâtea farmacii deoarece noi ne pricepem la medicina, dacă nu se pricepe și vecina, iar din două pareri e gata și tratamentul și fuga la farmacie.
Culmea este că nici statului și guvernului nu prea-i mai pasă de faptul că românul este bolnav. De aceea numărul spitalelor și școlilor este în continuă scădere, de aceea fondurile pentru medicamente sunt din ce în ce mai mici fapt care face ca rata mortalității să fie mare și media de vârstă a celor ce trec în lumea umbrelor să fie din ce în ce mai mică. Doar subvenția statului pentru biserică este din ce în ce mai mare, deoarece, cred eu, în acest domeniu este de lucru non-stop.
Dorel Lazăr
jurnalist independent
