Superba arteră bucureşteană, purtând numele de mai sus, începe, în mod simbolic, din dreptul Casei Presei Libere, trece pe sub Arcul de Triumf şi se sfârşeşte în Piaţa Victoriei. Dar de unde vine numele? Informaţii de ultimă oră, livrate opiniei publice sub formă de dezvăluiri, de către preşedintele Traian Băsescu, mă îndreptăţesc să-mi pun următoarea întrebare: cine a fost, în definitiv, omul al cărui nume este purtat, în mod simbolic, de cel mai important bulevard al României? Nu cumva acest Kiseleff a fost ofiţer acoperit? Şi, lăsând gluma la o parte, voi încerca să răspund la câteva întrebări cât se poate de legitime.
Numele bulevardului este asimilat personalităţii contelui Pavel Kiseleff, născut în 1788 şi decedat în 1872. Longeviv personaj. Contele a fost, de fapt, un general rus. Al Imperiului Ţarist. Şi nu unul oarecare. Cel puţin în ceea ce-i priveşte pe români. Între 1829 şi 1834 a condus administraţia militară a Ţării Româneşti. Apoi, a fost stăpânul Divanului Moldovei şi Ţării Româneşti, în timpul administraţiei militare ruse. S-a întâmplat, deci, ca istoria noastră să se intersecteze cu destinul acestui general ţarist pe parcursul uneia dintre cele douăsprezece invazii militare ruseşti în teritoriile care, astăzi, poartă numele României. Contele şi generalul Kiseleff, după ce nu a mai fost guvernator al Moldovei şi Ţării Româneşti, a îndeplinit misiuni în beneficiul maicii Rusia, o vreme la Sankt Petersburg şi apoi la Paris, unde a fost ambasador. Mult timp după ce a părăsit România, el a continuat să exercite o puternică influenţă asupra destinului acestei ţări.
Am putea, asociind informaţiile de mai sus cu faptul că autorităţile de la Bucureşti au dat celei mai importante artere numele acestui general, să ajungem la concluzia că el s-a ostenit pentru viitorul luminos al acestei ţări şi a avut şi rezultate notabile în acest sens. Astfel încât, memoria sa ar merita să fie omagiata. În mod surprinzător însă, istoria, cea reală, ne spune cu totul şi cu totul altceva. Domnul conte şi general Kiseleff a fost unul dintre cei mai activi şi nocivi luptători împotriva independenţei României. Slujind, în calitate de ce a spus că este, dar şi în calitate de ce nu a spus că este, în mod exclusiv, interesele Moscovei. Interesele expansioniste ale Rusiei Ţariste. Aparent, Kiseleff are meritul ca, într-un fel sau altul, să ne fi oferit prima Constituţie, aşa-numitele Regulamente Organice. Un document, în sine, important. Dar care a fost realizat, nu pentru a înscrie cele doua state române pe o traiectorie democratică, europeană, ci, pur şi simplu, pentru a crea o aparenţă. Aparenţa unui stat în stare să reziste, printr-o instituţie democratică, adversarilor Moscovei. La acea dată, Austria, Prusia şi Imperiul Otoman. În rest, tot ceea ce a făcut Kiseleff a fost împotriva intereselor acestei naţiuni.
Pot oare dovedi afirmaţia de mai sus? Sunt oare în stare să demonstrez că denumirea celui mai important bulevard al României, cu numele lui Kiseleff, este o jalnică eroare? Să încerc să fac acest lucru cu ,,materialul clientului”. Iată ce declara Kiseleff în 1832: ,,Rusia nu a pornit în marş, de peste un veac, pe malurile Niprului doar pentru a se opri pe malurile Prutului”. În 14 aprilie 1844, generalul Kiseleff, atunci la Sankt Petersburg, continua să ,,vegheze” asupra destinelor româneşti. Şi iată cum îl mustra el pe domnitorul Bibescu: ,,Opoziţia, care s-a format în sânul Adunării, m-a mâhnit sincer. Ea este turbulenţa şi, mai rău decât atât, nu este sinceră şi este condusă de interese particulare, josnice şi ruşinoase; poate chiar, căutând mai profund, s-ar găsi un complot revoluţionar secret, care ar compromite viitorul ţării şi, sub acest aspect, în afară de problema individuală, lucrurile ar fi mult mai grave decât ar putea să pară la prima vedere”. Kiseleff protesta atunci împotriva unei mişcări a tinerilor intelectuali care viza independenţa statelor româneşti, unirea şi care, între altele, pregăteau şi Revoluţia din 1848. Contele Kiseleff era atât de iubit de cei mai luminaţi intelectuali ai ţării, încât, citez din Xenopol, la 6 septembrie 1848, Ion Brătianu, unul dintre conducători şi şeful Poliţiei, având alături de el pe Mitropolit şi fiind urmat de mulţimea îndemnată de el, se duc în faţa consulatului general al Rusiei. Acolo, el înalţă şi aprinde un rug şi aruncă în flăcări Regulamentul Organic. În 22 aprilie 1848, adresându-se domnitorului Bibescu, Kiseleff îl îndeamnă să-i deporteze, să-i aresteze şi să-i maltrateze pe revoluţionari. ,,Esenţial, după opinia mea, ar fi să prevenim aceste tulburări, îndepărtându-i din mijlocul populaţiei pe oamenii care visează schimbări imposibile; încarcerarea şi trimiterea în exil, în afara graniţelor, ar fi, după părerea mea, mijlocul cel mai sigur de apărare împotriva planurilor lor subversive”.
Pot oferi nenumărate asemenea mostre. Ele demonstrează faptul că acest Kiseleff a fost un agent al Moscovei. Şi oficial, şi neoficial. Că a acţionat împotriva intereselor vitale ale naţiunii române. Aşa că, nu-mi rămâne decât să rămân uimit, gândindu-mă cum face acest personaj, malefic pentru istoria românilor, legătura între Piaţa Presei Libere, unde urmează să fie ridicat cel mai mare monument din această ţară, operă a sculptorului Mihai Buculei, doua uriaşe aripi simbolizând zborul, Arcul de Triumf, care simbolizează independenţa acestei ţări, obţinută cu preţul armelor şi cu mari jertfe, şi Piaţa Victoriei.
Oare nu ar trebui schimbat acest nume de bulevard? Sau, dacă-l păstrăm, nu ar trebui să continuam, măcar de dragul consecvenţei, în acelaşi fel? Să punem nume principalelor bulevarde inspirându-ne din acoperiţi? Că tot e la modă.
SORIN ROŞCA STĂNESCU
sursa: http://www.sroscas.ro/
