Pentru noi, banii sunt un mijloc de a ne satisface nevoile, de a ne cumpara cele de trebuinţă, şi, pentru unii, de a-şi satisface poftele, capriciile. Prin ei putem obţine cele necesare traiului de zi cu zi, iar viaţa noastră depinde permanent de bani. Să te străduieşti să câştigi bani prin muncă este o datorie şi nu un păcat. Banul este semnul reuşitei personale, al eficacităţii, al puterii. Chibzuieşte, economiseşte, adună pentru zile grele, dar evită totdeauna ce-i prea mult! Mi se mai pare, însă, anormal modul în care toţi aleargă să facă bani, precum şi comportamentul neadecvat al unora dintre aceştia. De la cerşetorul care stă cu mâna întinsă la colţul străzii, în faţa bisericii, în faţa barului şi cere, după care se duce şi-i bea, până la marele afacerist care se plimbă în maşini luxoase, aruncă cu banii, se urcă beat la volan şi provoacă accidente rutiere. Mi se mai pare anormal şi faptul că mulţi îşi pun capăt zilelor, pentru că nu ştiu cum să iasă din acest marasm al lipsei banilor, lăsând în urmă o familie care se va descurca şi mai greu. Mi se mai pare anormal când văd consumatori de droguri, care fac crime pentru a face rost de bani cu care îşi cumpără doza zilnică. Mi se pare anormal să te prostituezi pentru a face bani.
Să nu devenim sclavii banilor. Sclavii n-au avut drepturi niciodată, stăpânii au avut drepturi depline asupra lor. Stăpânul nostru este banul, el dictează asupra noastră. Va trece mult timp până când ne vom ridica împotriva stăpânului. Cât timp banul dictează, acesta este stăpânul. Toţi ştim că banul este ochiul dracului, şi mai ştim că dacă nu ai bani în buzunar, nu poţi trăi, eşti în nesiguranţă.
O altă bucurie pe care, din păcate, tot mai puţini contemporani o încercă este bucuria câştigului la jocurile de noroc. Dar, uneori, acei bani fac viaţa un coşmar. Permanent simţim frica lipsei de bani. În fiecare dimineaţă, de cum ne sculăm, frica de-o viaţă se trezeşte odată cu noi. Suntem la cheremul banilor. Este normal să-ţi doreşti ceva mai bun, mai frumos, mai amuzant şi mai palpitant Cei bogaţi, pe lângă teamă, sunt stăpâniţi şi de dorinţă şi de lăcomie. Ca şi săracii, şi bogaţii îşi doresc banii din cauza lucrurilor de care s-ar putea bucura (!?) şi pe care astfel le cumpără. Dar şi cei bogaţi sunt robii fricii. Mulţi sunt disperaţi că îşi vor pierde averile şi se îmbolnăvesc, chiar dacă au o grămadă de bani. Ignoranţa în privinţa banilor este cea care duce la atâta lăcomie şi la atâta teamă. Această lecţie nu a fost învăţată.
Curând se va crea o prăpastie atât de mare între cei bogaţi şi cei săraci, încât va izbucni haosul şi o altă civilizaţie importantă se va prăbuşi. Marile civilizaţii s-au prăbuşit atunci când diferenţa dintre cei ce aveau şi cei ce nu aveau a devenit prea mare. Unele state se află deja pe acest drum, dovedind – încă o dată – că istoria se repetă, pentru că nu am învăţat nimic din istorie. Dacă eşti un politician, atunci este bine să rămâi în politică şi să fii un politician bun, să te lupţi pentru ţara ta şi pentru standardul de viaţă al celorlalte persoane. Dacă eşti un om de afaceri, atunci să fii unul de succes. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe valurile de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce succes şi bucurie, dacă nu avem cumpătare, chibzuinţă şi recunoştinţă va urma a se pierde şi risipi fără folos. Asocierile emoţionale pe care noi le facem încă din copilărie cu anumite cuvinte importante (bani, putere, etc..) rămân cu noi pentru foarte multă vreme. Dacă nu schimbăm aceste asocieri, ele ne vor afecta viaţa în mod negativ. Rezultatul poate fi o nefericire perpetuă şi surdă pe care o trăim în subteranul conştiinţei noastre la fel cum marile oraşe îşi poartă prin canalizare murdăria ca să păstreze curăţenia de la suprafaţa trotuarelor…şi totul e bine şi frumos, … până când un canal se înfundă.
Astăzi, acced în politică, de regulă, oamenii cu bani. „Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă/ Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă”. Banul este moneda de schimb pentru a accede în demnităţi publice şi în funcţii de conducere ale instituţiilor statului. „Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/ Qintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă./… Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi/ Să ajungă a fi stăpână şi pe ţară si pe noi!” Putem vorbi cu adevărat despre instaurarea oligarhiei politico-financiare în toate sferele de activitate. Oligarhii politici sunt cei care emit legi şi decid soarta acestei ţări. „În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie… Nişte răi şi nişte fameni!/ E ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”
Politica prinde în oameni pentru că leagă pe om de pasiunile şi vanităţile pământului, îi satisface orgoliu de mărire. Suntem cu toţii martori la explozia de oameni politici pe care cetăţeanul turmentat de politică trebuie să-i suporte. “Ne umblau pe trup păduchii când gemeam în lanţuri grele;/ Azi, când slobod ne e braţul ei s-au furişat sub piele,/ Noi muncim să strângem seve-mai bogat e-al nostru sânge,/ Însă sângele şi seva nu pentru păduchi le-om strânge”. O putere guvernează ideal asigurând celor guvernaţi pâine şi circ. Nu asigură, însă, şi perspective de dezvoltare economică, culturală, spirituală, educaţională, sanitară şi morală.
Romulus Modoran
