A devenit presa o marionetă?
Astăzi se împlinesc 23 de ani de la momentul câștigării drepturilor la libera exprimare. Astăzi, comemorăm pe cei care au murit pentru această cauză și, în același timp, sărbătorim cu bucurie, sau nu, perioada framântată prin care a trecut România în în aceste două decenii. Astăzi aruncăm o privire analitică asupra evolutiei sau involuției societății și libertăților dobândite atunci.
În doar câteva săptămâni de la evenimentele din decembrie 1989, acum 23 de ani, zeci, poate sute de publicații s-au născut trâmbițând din surle despre libertate ca un lucru firesc al omului. Zeci și sute de ziare s-au străduit ani în șir să se facă iubite și înțelese de către populația acestei țări. Milioane de români au iubit presa încredințați fiind că ea, presa, este un simbol al rezistenței împotriva nedreptații, răului și a urâtului. Spre regretul multora, mare parte din ziarele de atunci au devenit, în doar câteva luni, amintire. O alta parte au rezistat câtiva ani, apoi au închis porțile din diverse motive. Păcat de ele! Au fost independente, echilibrate și acide, sancționând prompt toate deviațiile morale din societate și clasa politică. Tocmai aceste caracteristici le-au și închis ușile. După o perioadă ce câtiva ani de curaj de a spune lucrurilor pe nume, după câțiva ani în care au fost ”câinele de pază a democrației”, după câțiva ani în care au intrat în milioane și milioane de case pe porți larg deschise, publicațiile respective și-au închis porțile. Noua orânduire capitalistă, mult visată și mult dorită de români, și cei care au avut diverse interese, au fost factorii care a pus lacătul pe mii ce publicații din România. Cheia lacătului au și vor fi… banii. Finanțarea presei a devenit un calvar și o adevărată strategie, atât pentru conducerea publicațiilor scrise și a celor radio-tv, cât și pentru unii ”învestitori”, care s-au orientat rapid văzând în presă un anume fel de oportunitate. Astfel, în locul publicațiilor ce și-au stins flacăra adevărului spus verde în față, au apărut altele, ”independente”, finanțate de noii milionari, pe care noi i-am botezat ”de carton”.
După părerea mea personală, în România, de mult, nu mai există presă independentă. Toată presa a devenit dependentă, dependentă de bani, sau de cei care au bani. Există o mulțime de publicații și posturi de radio sau televiziune, care nu fac alteceva decât să promoveze imaginea celui, sau celor care le dau banul, folosind în acest scop metode extrem de agresive și extrem de periculoase pentru sănătatea morală a societății. Din această categorie pot da exemple nenumărate, atât din țară cât și din județ. Cu toată criza economico-financiară în care se zbate economia românească mai există, totuși, câteva care se zvârcolesc la limita subzistenței și care practică o politică editorială de-a dreptul de neimaginat acum cincisprezece ani, dar obligată să se adapteze într-o economie de piață în care banul primează și face regulile. În scupul obținerii sumelor necesare pentru întreținere, aceste publicații, flămânde și amenințate permanent de falimentul care așteaptă răbdător la ușa lor, recurg, e drept că destul de subtil, la amenințare, la șantaj. Niciun redactor sau reporter nu redactează sau face un reportaj până ce instituția sau sociatatea care este subiectul articolului sau emisiunii nu ”marcă” banul.
Setea de senzațional menită să crescă tirajul sau audiența a transformat majoritatea presei deviind-o de la idealurile pentru care mulți reporteri și-au dat viața. La această oră paginile ziarelor sau spațiile de emisie abundă de jafuri, violuri și crime, subiecte ”numai bune” de urmat de tineretul debusolat și fără perspective. La această oră, prima sarcină a reporterilor este să aducă bani redacției, să aducă, sub orice formă și cât mai mulți bani.
Oare unde este presa cu rol ei educativ și nu cel manipulator? Unde este presa care demasca afacerile suspecte din jurul societăților cu capital de stat, sau al primăriilor, afaceri făcute de indivizi veniți de niciunde și puși în funcții deoarece aveau calitatea de rude cu X sau Y sau care făceau parte din nu știu ce partid? Este aici, este permanent alături de cel care o… finanțează. Ea, presa, nu mai este acea presă liberă și independentă la care visam înainte de 1989, sau în anii imediat următori. Presa de astăzi nu mai este independentă, este dependentă. Presa de astăzi este dependentă de bani, la fel ca și întreaga noastră societate, la fel ca și guvernul țării. Ea, presa joacă așa cum îi cântă cel care dă banii, la fel ca și guvernul țării, sau clasa politică. Aceasta să fie libertatea pe care a visat-o acest popor înainte de 1989?
Unde este presa care să se aplece dezinteresat și altruist asupre problemelor cu care se confruntă populația de rând? Refuz să cred că aceasta este noua față a presei din Romania. Refuz să cred că libertatea presei s-a transformat în sfoara folosită de păpușar pentru a mima viața marionetei de pe scenă. A devenit presa o marionetă?
Dorel Lazăr
jurnalist independent
