Într-un municipiu cum este Municipiul Motru avem obligaţia de a nu lucra cu cifre descoperite de însuşi spaţiul public.
În urmă cu 10 ani când am ieşit din puterea locală, angajaţii primăriei erau sub 100 de persoane, iar celelalte entităţi care compun la ora actuală întregul aparat birocratic al primăriei se încadrau pe raportul număr de cetăţeni normative naţionale.
De atunci şi până acum populaţia Municipiului Motru a scăzut aproape la jumătate. În sensul că aproape 4.000 de motreni nu mai lucrează în ţară, ci sunt răspândiţi în toată Europa, unii dintre ei ajungând în situaţia de a se stabilii în ţările de rezidenţă.
Din 1997, de când a început reforma industriei miniere, cel puţin două, trei mii de familii au migrat înapoi în toate colţurile ţării, de unde fuseseră aduşi din 1979 până în 1987.
Este suficient să aruncăm o privire pe oferta de vânzare a apartamentelor, garsonierelor şi caselor din Motru să înţelegem că oraşul se află în cădere liberă, iar singura instituţie care proliferează este super-birocraţia, împărţită în fel şi fel de servicii şi plătită din diverse venituri realizate din ce în ce mai greu de primărie.
Serviciile sunt extrem de scumpe în raport cu calitatea lor, iar oraşul pare deja ca o tabără militară aflată într-o continuă supraveghere video, umană care acoperă de fapt eficienta supraveghere profesionistă a instrumentelor de stat, poliţie şi jandarmerie.
Investiţiile private într-o zonă cu mulţi pensionari nu au cum să prindă şi de aceea nici dezvoltarea oraşului nu este cea pe care o dorim. Totul pare greu de rezolvat, până în momentul în care primăria nu va mai avea banii necesari plăţii unor salarii destul de bune şi întreţinerii şcolilor, creşelor, spitalului, instituţii vitale pentru comunitate.
Până acum s-au risipit numeroase fonduri pe activităţi cvasi-culturale şi pe diverse întrunire devenite tradiţionale, unde se cheltuieşte, nu se câştigă. Aici este singurul spaţiu unde super-birocraţia îşi dovedeşte eficienţa pentru că fiecare angajat execută tot ceea ce i se cere spre a nu supăra conducerea.
Este adevărat că această politică a blocat accentuarea plecării tinerilor din Motru, dar are şi ea un păcat imens şi anume Acela al ocupării posturilor pe alte criterii decât criteriul valorii, ori fără valori orice comunitate sfârşeşte lamentabil.
Tineretul din Municipiul Motru are nevoie de recunoaşterea forţei sale şi tocmai de aceea ar trebui invitat la o dezbatere publică cu privire la ce doresc ei să se facă în această localitate. Autorităţile ar trebui să afle cât mai repede aceste dorinţe şi să iniţieze un proces de reformă socială dincolo de ceea ce mai reprezintă la ora actuală industria minieră şi statutul de firmă cvasi-economică al primăriei. Aceasta deoarece firmele private nu oferă posibilităţi de dezvoltare personală pentru orice tânăr doritor să rămână în acest oraş şi să îşi pună amprenta pe viitorul localităţii.
Cu alte cuvinte este momentul restructurării super-birocraţiei şi al tuturor instituţiilor de complezenţă pline de nepotisme, oportunişti, veleitari, oameni care primesc bani pe care nu-i onorează decât cu prezenţa la un serviciu… de stat.
Constantin Bunilă
