PRIMARUL CÎRCIUMARU ÎŞI VA MUTA BIROUL VIS-A-VIS – PE TROTUAR?

0
276

PRIMARUL CÎRCIUMARU ÎŞI VA MUTA BIROUL VIS-A-VIS – PE TROTUAR?

Din când în când, prin lecturile mele dau de câte-o veste proastă şi nu ştiu de ce îmi propun repede să o trimit şi altora. Vreunul mare, plictisit şi sastisit, mi-ar putea replica scurt şi cu o înjurătură. Însă eu, repede pun pe masă informaţiile ce le-am găsit în pagina a treia a cotidianului „Gorjeanul”, anul IX, nr.27, din 22 iulie 1932: În ziua de 11 iulie 1932 s-a turnat piatra de fundaţie pentru căminul de ucenici şi corporaţia meseriaşilor din Târgu-Jiu cu dispensar şi bibliotecă ş.a., din iniţiativa domnului Grigore Iunian, fost ministru al muncii şi justiţiei. Fondurile au fost puse la dispoziţie de ministerul respectiv condus de domnul Ion Răducanu. La solemnitate au participat, pe lângă meseriaşi şi autorităţile locale, şi următorii distinşi oaspeţi: Gr. N. Iunian, D.R. Ioaniţescu, ministrul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, inginer Stavri Cunescu, secretar general în ministerul amintit, Mihail Enescu, director general al Casei Centrale a Meseriilor, Numa Carabatescu, inspector în Ministerul Muncii, arhitectul Taşcu Ciulli, alcătuitorul planurilor, domnii Tetoianu, prefect de Vâlcea, Dinu Şimian, deputat şi alţii. Serviciul religios s-a oficiat de către cucernicii preoţi Gr. Prejbeanu, preotul judeţului, I. Mălăescu, Gr. Rădoescu – R. Vâlcea, D. Runcanu, de la Runcu, Barbici şi diaconul C. Dănău. Răspunsurile au fost date de corul oraşului sub conducerea părintelui Gh. Gheaţă. Au ţinut cuvântări Pr. Prejbeanu, domnul Dinu G. Manolescu, primarul oraşului care a mulţumit domnului colonel Petrescu şi domnului Niculiţă Comşa, preşedinţii comitetelor de construcţie. Au luat cuvântul domnul Mihail Miss, preşedintele corporaţiei locale, domnul Mihail Enescu, domnul ing. Stavri Cunescu, domnii miniştri D.R. Ioaniţescu şi Grigore Iunian.

În cartea „Amintirile oraşului”, scrisă şi coordonată de Titu Pânişoară şi Ion Şoldea şi apărută în Editura „Măiastra”, Târgu-Jiu, 2006, la sărbătoarea a 6oo de ani de atestare documentară a Târgu-Jiului, col.(r.) Nicu Vasilescu, de 94 de ani, veteran de război, din Târgu-Jiu, povesteşte: „Aşa cum am mai arătat, localul în care funcţionează azi Primăria oraşului a fost construit în 1933, cu destinaţia Cămin de ucenici şi Corporaţie. Prin uşa care se află în partea de nord a clădirii, în faţa stadionului, aveau intrare spre cantină ucenicii, pentru a servi masa. Aceşti ucenici învăţau meseria la diverşi patroni, dar erau daţi în grija părintelui Barbici care, la cămin, se ocupa de educaţia lor, îi asista la servirea mesei, care se începea şi se sfârşea cu o rugăciune. Meseriaşii şi angajaţii din comerţ, care se numeau funcţionari comerciali – făceau parte din această asociaţie numită Corporaţie, care a contribuit cu bani la construirea clădirii. Toţi aceştia cotizau lunar, aplicând timbrele achitate pe formulare numite <<cărţulii>>, ce formau dovada că se află <<în câmpul muncii>> şi care se luau în consideraţie la calcularea pensiilor. În clădire funcţiona un cabinet medical pentru membrii corporaţiei – iniţial condus de doctorul Constantin Lupescu. Administratorul se numea Ţeţu…”

Clădirea Primăriei Municipiului Târgu-Jiu este azi monument istoric. Confirmă acest lucru şi tăbliţa de pe peretele din partea estică. Sub care s-a pus a doua tăbliţă, cu textul: „Căminul de ucenici al Cooperaţiei Meşteşugăreşti/ Primăria Târgu-Jiu/ Cod.LMI: GJ-II-m-B-09168/ Datare: 1933/ Imobil cu elemente de arhitectură cultă tradiţională, construit după planurile arhitectului Taşcu Ciulei, şi destinat a fi Căminul de ucenici al cooperaţiei de meseriaşi din Târgu-Jiu. Astăzi este sediul Primăriei Municipiului Târgu-Jiu”. Bravos, spunem şi punem privirea pe numele cunoscutului arhitect interbelic, scris greşit, corect fiind Taşcu CIULLI!

Ori, tocmai actuala destinaţie a frumosului imobil nu se explică în vreun fel. La mijloc poate fi o hotărâre luată în vreo plenară de partid comunist? Ceea ce ar putea simplifica într-un fel lucrurile, în favoarea proprietarilor iniţiali!

Începuturile Cooperaţiei meşteşugăreşti în România sunt de pe la 1871 şi s-au bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi, chiar şi pe vremea comunistă. Astăzi reprezintă o alternativă socio-economică, prin amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea membrilor cooperatori. Sunt astfel integrate principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. În condiţiile acestea, meşteşugarii gorjeni îşi pot solicita bunurile ce le-au aparţinut cândva…

ALEX GREGORA

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.