*ALEX GREGORA
În revista “AGERO” Stuttgart– magazin de opinie şi informaţie – găsesc o corespondenţă din SUA a scriitorului Grid Modorcea intitulată “Brâncuși – 100 de ani de la debutul în America”.
O citesc atent şi chiar aş vrea să nu mă întorc din nou în mine cum un cuţit de înger. Pentru cei interesaţi dau aici calea unde poate fi găsit articolul cu pricina: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Brancusi%20100%20de%20ani%20de%20la%20debutul%20in%20America%20de%20GM.htm.
Reţin o primă remarcă referitoare la hobiţeanul nostru: “Din pacate, sau din fericire, singura urmă constantă este Brâncuşi”. Şi, mai încolo: “Aici, Brâncuşi e mai cunoscut decât România. Peste tot, cel puţin în mediile artistice, te întâlneşti cu numele lui”.
La final: “Domnişoara Pogany se află în vitrina multor instituţii şi case particulare, a devenit o copie multiplicată, o prezenţă la fel de iconică precum în casele românilor iconiţa lui Hristos Judecător, la care toţi se închină fără să ştie că e creaţia lui Nicolae Grigorescu. Aşa se întâmplă şi cu Doina lui Eminescu, pe care mulţi o recită, mai ales bucovinenii, ca pe o poezie folclorică, anonimă. Marile opere îşi depasesc autorul”.
La noi, la Târgu-Jiu, Brâncuşi încă nu se află, cum ar trebui, a-c-a-s-ă. Cei mai mulţi dintre locuitori sunt indiferenţi, autorităţile nepregătite. Prin Poarta Sărutului plouă, piesele din piatră au prins licheni, Coloana fără Sfârşit devine cenuşie, Calea Eroilor pare tot mai urâtă, cu imobile ridicate după proiecte negândite, cu maşini parcate peste tot…
Oare, se va aşeza vreodată deplin Constantin Brâncuşi la Târgu-Jiu?
