*ALEX GREGORA
De vreme ce se ivi de la răsărit către apus un asemenea nor – în risipire – netrucat cu umbra unui pridvor gorjenesc, luai din el doar o timidă adoraţiune plaiurilor mele de închinăciune. Grosul substanţei se converti însă într-o mierlă din alt cer şi din alt secol, lăudat fie amurgul cel blând al patriei mele!
Din aceste pricini rusticane, găsesc a aluneca în continuare câteva consideraţiuni, neslujite cuiva, şi încă unui copac înjunghiat de doi tâlhari abătuţi. Mă slăbesc doar cu gândul că vor fi de folos la scos puful de păpădie din vreun cufăr de politician. Şi într-o scrisoare către cei vor vota, totuşi, în loc de prismă înmiresmată – colb afurisit în copitele unui cal de bandit.
Ca şi cum n-ar exista amiaza cu tihna ei de veşnicie, de câţiva ani asist, prin media doar, tot la închideri de unităţi de producţie, tot la concedieri de personal. Asemenea retrageri gasteropode deschizând linii adânci într-o gravură cu mii şi mii de chipuri suferinde. Mai departe, către cămările cu flăcări din rumeguş, cu siguranţă, şi în scurt timp, se va trezi interesul unei rânduiri a “celui mai mort oraş”(!) – ca şi cum moartea în înţelesul ei, pamânteană, umană, de-o singură oară şi atât, s-ar potrivi pomului din livadă!
Rostogolirile scămoşate ale declaraţiilor dese ale managerului total al complexului energetic din Oltenia îţi poartă gândul către dezastre repezi. Restrângeri miniere (chiar şi în zona motreană!), reduceri între grupurile de producere a energiei electrice rovinărene, turcene. Iată de ce, fiecare salariat al unităţii industriale aduse în atenţie, de cum îşi pune plapuma în cap, se îneacă la gândul că: “Prea bine n-o să mai fie!”
Însă, în răbdarea sa supremă, un primar de municipiu leapădă porumbei stranii despre atragerea unor investitori pentru mall-uri şi magazine cu brice şi carice, nu pentru fabrici şi uzine, nu pentru locuri de muncă. Orb spre fiinţele scoborâte la suta de lei a existenţei, ca atunci când gesturile fac mai mult de un miliard de cuvinte!
Luată ca atare, involuţia Târgu-Jiului s-ar putea situa pe aceeaşi lespede străjuită de chenar negru cu cea a Motrului, de exemplu. Nemişcatele treceri ale celorlate oraşe din judeţul Gorj(i)ului prin timp vor cauza răbufnirile aşa de dese ale unui vânt orb, însemnând aceleaşi răsturnări de căruţe fără hulube.
Iată de ce, eu văd în toate semnele actuale cum pe la casele gorjenilor mei o să cânte curând un cuc mai sărac cu o pleoapă. Subţirica industrie din ţepi de arici va aluneca printr-un figorn al plângerii la vale, până se va izbi ca dovleacul cel pieptănat în rouă de drobul de sare. Minerii dezbrăcaţi de gloria de altădată vor primi fiecare câte un palid nimb ca să nu sufere de frig, energeticienii, până la ultimul, cu botfori de fier se vor retrage în basme fără glorie, petroliştii având doar menirea de subaltern vâscoşilor greieraşi de pe-aici şi de aiurea.
Căzând cortina peste înţelesurile acestor vremuri cu zăpada atât de murdară, alcătuirea oraşelor gorjeneşti se va suci o singură dată şi se va rupe. Joaca de-a mersul prin băltoacele economiei se va poticni în pintenii unui motan venit primăvara şi huiduit toamna. Şi căutarea unui cer limpede deasupra noastră corespunde tocmai unei orientări grabnice, musai!
