Foto: agerpres.ro
După Revoluţia din decembrie 1989 care a durat câteva zile, vechii activişti comunişti au părăsit într-un mod suspect puterea. Atunci se clama în toată ţara proclamaţia de la Timişoara, cea care interzicea comuniştilor, prin celebrul punct 8, să mai participe la gestionarea puterii naţionale. Au existat numeroase frământări, dar cea mai teribilă a fost cea din Piaţa Universităţii, acolo unde tineri şi intelectuali şi-au dat mâna pentru o altfel de Românie, deşi, Ion Iliescu şi oamenii lui puseseră deja mâna pe putere.
După ce s-au încercat numeroase tentative de izolare a mişcării Piaţa Universităţii şi împrăştiere a mulţimii, între 10 şi 13 iunie 1990 s-au desfăşurat numeroase provocări menite să stigmatizeze manifestările pajnice ale manifestaţiilor din piaţă.
În mod paradoxal, în loc să fie stopată, mişcare Piaţa Universtităţiii se ampliifca. Atrunci s-a produs una dintre mişcările condamnabile prin care grupuri compacte de muncitori au fost manipulate în ideea unei acţiuni în forţă. Şi a fost aleasă, nu întâmplător, mulţimea minerilor din Valea Jiului şi din Baziunul Carbonifer al Văii Motrului. S-a speculat defapt naivitatea minerilor şi li s-a întărit credinţa că manifestanţii din Piaţa Universităţii pun în pericol statul de drept şi democraţia fragilă din România.
Puţină lume ştie că minerii au fost mobilizaţi aproape cu forţa de către conducătorii lor administrativi, iar cei care s-au opus nu au mai avut acces la nici o funcţie începând cu cea de maistru minier până la cea de inginer-şef sau director de mină, fiind consideraţi duşmani ai democraţiei. Minerii nu au plecat de capul lor, ci au avut conducători din societatea civilă. La Motru, în fruntea lor s-au aflat, pe lângă conducătorii administrativi şi reprezentanţii politici ai FSN-ului de atunci, ing. Gheorghe Olaru, viceprimar al oraşului, ing. Arjoca Marian şi pensionatul medical, Mareş Dumitru. Cei trei ar putea veni să povestească ce s-a întâmplat acolo pentru că ei au făcut parte din operativul de comandă care a gestionat evenimentele din 13- 15 iunie.
Ani de zile mai târziu procurorul Dan Voinea a anchetat acest caz. Personal nu am avut cum să ştiu în ce mod a desfăşurat ancheta, dar ca orice trăitor al acestor timpuri am simţit mai multă lume tremurând. Unii dintre mineri participaseră la vandalizarea sediilor, fie sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor şi se lăudau că au spart sediile ţărăniştilor şi liberalilor. După 1997 când a început aşa-zisa reformă a mineritului soldată cu disponibilizări şi închideri de mine, oamenii implicaţi în mineriada din 13-15 iunie au fost primii loviţi şi trimişi acasă.
În toamna anului 1990, Gheorghe Olaru devenea primarul municipiului Motru, iar cei doi domni au ajuns pe rând consilieri locali şi consilieri judeţeni. Vom reveni cu amănunte.
Constantin BUNILĂ
