Valentine’s day – mitul iubirii preluat de la americani
Societatea în care trăim ne-a deschis orizonturi spre a ne forma personalitatea în funcţie de transformările ce au loc in jurul nostru.
Potrivit acestor transformări şi datorită deschiderii la Occident, am putut prelua anumite ‘’punţi moderne’’ prin care valoarea romînească îşi pierde oarecum originalitatea iar tradiţiile pur româneşti denotă doar trecut şi simbol ce ţin loc de clişeu interiorizat.
Aşa cum am relatat, preluarea originalităţii altor ţări, a adus pe teritoriul românesc Sărbătoarea ‘’Valentine’s day’’.Această este sarbătorită pe 14 februarie, deşi a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri , sărbătorirea acesteia fiind o activitate superficială, putem spune comercială, preluată din Occident. Această zi este sărbătorită în Occident ca fiind zi dedicată iubirii veşnice, datând din anul 269 .Î . HR , când în Roma, Sf.Valentin s-a sacrificat pentru ca tinerii să aibă dreptul de a se căsători cu persoana pe care o iubesc.
În Romania, din perspectiva tinerilor, această Sărbătoare aduce farmecul exteriorizării sentimentelor, fie ele puerile, fie adolescentine, ocazie cu care aceştia denotă o stare de îndrăgostire totală şi respect, prin dăruirea unor cadouri simbolice cât şi alăturarea la anumite manifestări în cinstea lor, sentimente exteriorizate intr-un mod sublim.
Cadourile dăruite de îndragostiti sunt personalizate, in ciuda acestor controverse cu citate ce apartin marilor poeţi romantici români: Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, sa micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.”
Se spune că este o zi în care să mulţumim că suntem iubiţi, să iertăm în numele iubirii, fiind un prilej pentru cadouri supriză şi pentru oferit unele dintre cele mai frumoase flori.
Însă , plecând de la premisa iubirii eterne , unele persoane refuză aceasta zi, spunând că iubirea în cuplu nu ar trebui să fie limitată de anumite dogme, libertatea de alegere fiind o forma de iubire, respectiv iubire de viaţă.
Reacţiile oamenilor cu privire la această zi sunt diferite , fie se scufundă intr-o mare de ciocolată ,inimioare,trandafiri ,ori se retrag…fie se revoltă spunând ca pentru ei există 24 februarie, bineînţeles, această idee nefiind impărtăşită de toată lumea.De exemplu, un om trecut de anii adolescentei, la o întrebare adresată cu privire la acest aspect ar raspunde conform personalităţii şi gandirii mature astfel: mă îscriu în categoria acelora care apreciază iubirea aşa cum e ea ,iubirea e starea naturală a lucrurilor,şi ca să sărbatoreşti ceva de genul ăsta la o data anume e ca şi cum ai accepta ca in restul zilelor iubirea e doar formală,ceea ce la randul ei aceasta acceptare conduce la acceptarea si implicit crearea unei asemenea realităţi în care iubirea e formala,şi aşa ajungem să o mimăm…aşa-i? cum să sărbatoresc ceva ce este în continuă transformare?!iubirea nu e statica,nu e ceva”asa!” şi atât…chiar nu poţi vorbi de ea…e inutil!ce ai zis acum 2 secunde de iubire,deja nu mai e valabil pentru că ea,iubirea s-a transformat deja in alta formă,a evoluat! Te-ai tras într-o închisoare a sentimentelor şi de aici încolo poţi să te uiţi continuu pe jur şi o să vezi tot felul de himere care iţi par ţie iubire…
Dacă totuşi, vrei să iubesşti, iubeşte româneşte!!!
Elisei GHIGOARTĂ
