E
lisabeta Amalia Eugenia este libertatea metaforică a unui timp care aduce comentarii fără dubii şi astăzi, ca o poveste a zăpezilor moarte, topite de dor peste munţi. Printesa de Bavaria, împarateasă a Austriei şi regină a Ungariei a adus în România reală spectacol cosmic de limpezime şi claritate, dimensiuni paralele situate în aceeaşi spaţialitate.
Un prieten, păzitor în munţi, toată săptămâna, mi-a trimis un semn al paşilor ei , de izbucniri ruinate, baroce, care m-au determinat să urmăresc instinctual timpul şi să încerc să deschid uşi ruginite, dar neîncuiate.
Doi îndrăgostiţi, prin 2008, măsurau cadrele fastuoase, labirinturile poetice ale broderiilor livreşti din Herculane, căutând încăperi filigrane, cu amănunte suculente. Din loc în loc ecouri diafane si cadre furate din meditatii transcedentale ce urcă scările hotelului Decebal spre rai-uri difuze. Clic! Fleş! Zâmbiţi,vă rog! 
Cadrul de la marginea pleoapelor a scos în spaţiul metamorfozelor silueta unei rochii uşor de albe, o stafie frumoasă, care caută limita orizontului sau aşteapta domestic timpul pierdut ca pe-o răscumpărare.
Stafia se arată doar îndrăgostiţilor, nu ca o ambiguitate de scârbă ci ca o taină, o imagine senzorială blândă, fertilă, ca un semn de patimă.
Unii localnici din staţiune cred că toate comorile ascunse sunt păzite cu străjnicie de ,,silueta unei femei îmbrăcate în alb, care stă şi se uită spre scări în jos”, poate chiar cu un anumit scop.
Un bătrân de lângă Mânăstire are o o poveste aparte, cum o prinţesă, cu frumuseţe, ,,bântuie” locurile de pe Valea Cernei şi aşteaptă nopţi la rând ca fiul îndrăgostit şi baroana Mary Vetsera să nu mai redevină moment delicat şi irecuperabil. ,,Pleacă în timp”, dar rămâne mereu vis-à-vis, în hotel, pentru a ocroti şi România, astăzi, când Joseph încă mai bântuie, peste Dunăre, Serbia, cu setea împovărată-mister.
Sunt voci care şoptesc cum că în nopţile de iarnă aburul apelor termale ia forma unui trup de prinţesă şi ,,bântuire” izvoarele-n repaus până le dispare caracterul de bocet şi descântec.
Astăzi, străzile sunt bântuite pentru infidelităţi, pentru copitele răsărite în basme, pentru aripile îngereşti strâmbe de zboruri obsesive şi pietrificate. Paşii, de dragoste, dor şi regret aduc microfenomene formale sau experimentale, boli de origine divină şi mult farmec în detaliu. 
Prinţesa Sisi trăieşte risipită în faimă, dar stafia acesteia poate fi ucisă la Herculane, cu indiferenţe sterile şi sugestii pierdute-n candori. Misterul transformă-n legendă şi …iubirile termale, de obicei .
Alin BĂLUŢĂ
