Soţia lui Cabral, ,,vecină” cu Brâncuşi

0
334

Andreea Pătraşcu, soţia celebrului prezentator Cabral Ibacka, are rădăcini în Gorj, casa părintească a bunicului fiind ,,aproape gard în gard” cu Casa Memorială „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa. Andreea este cunoscută publicului graţie apariţiei în numeroase telenovele autohtone, încă din 2007, când a câştigat un casting realizat de postul Acasă TV, care căuta o fata blondă cu ochii albaştri.

 „Nebunia” din Gorj

Şi pentru că e ,,de pământ” din Gorj, bucureşteanca a hotărât să facă ,,o nebunie”, să lase deoparte grijile şi să evadeze într-o lume nouă şi parcă desprinsă ,,din cărţile copilăriei şi amintirile părinţilor şi – mai ales – ale bunicilor”, făcând un tur de forţă al judeţului Gorj.

Pentru că a condus 300 de kilometri până la Târgu-Jiu, lăsând deoparte agitaţia din capitală, actriţa s-a pus pe vizitat. A trecut pe la cele mai importante atracţii ale judeţului, a vizitat Ansamblul Monumental Calea Eroilor, Mănăstirea Tismana şi Casa Memorială „Constantin Brâncuşi”.

 La Hobiţa, după 20 de ani

Ajunsă la Hobiţa, în Peştişani, Andreea Pătraşcu a mărturisit că nu a stat o clipă locului, a umblat din casă în casă la rude, unde a stat la poveşti şi s-a bucurat că a revăzut locurile copilăriei, după 20 de ani. „Am aflat toate secretele de familie, am făcut zeci de poze în locaţii revăzute după 20 de ani, am râs mult, am povestit şi, din vorbă în vorbă, am aflat că sora stră-străbunicii mele e o venerabilă doamnă în vârstă de 102 ani. O gospodină în adevăratul sens al cuvântului. Asta fiindcă găteşte şi are grijă de păsări şi de casă aproape la fel cum o făcea acum câteva zeci de ani. Deci, da, ai citit bine. E vorba de sora mai mică a bunicii bunicii mele. Născută tot în judeţul Gorj, în 1911. Consăteancă în Busuioci – satul – în prezent”, scrie Andreea pe blogul personal.

Şi dacă tot e vecină de gard cu Brâncuşi, actriţa din telenovele nu a ratat ocazia de a trece pragul marelui sculptor al veacului trecut şi de a imortaliza acest moment. „Am găsit o casă simplă, din bârne de lemn, cu fundaţie de piatră. O locaţie încărcată, însă, de geniul şi greutatea unui nume mare, a cărui recunoaştere a venit, totuşi, ceva cam târziu. Abia post-mortem, adică, atunci când mii de turişti din toată lumea au început să-i treacă anual pragul marelui artist şi, împinşi de la spate, să-i completeze caietul de amintiri din dormitorul de altădată”, mai scrie Andreea pe blog.

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.