Și ce?! Stau într-un bloc nasol. Trăiască România, strigăm la unison!

Și ce?! Dacă blocul meu este nasol, nu cred că este singurul! Nu cred că sunt singurul norocos. Dacă stau bine să mă gândesc, la cald(că la rece nu pot), am “căldura” prin telecomandă. Telecomandă la TV însă nu am, și asta nu că blocul meu este nasol, ci doar că “îmi place să fiu navetist”. Mi-am luat abonament dus-întors, fac “naveta” mereu, un metru și jumătate, iar când vocea din televizorul meu îmi spune că este sănătos să facem mișcare cel puțin 30 de minute pe zi, eu cred că mă îmbărbătează… Consider că îmi depășesc lejer norma, iar dacă nu, mă lungesc cu mișcarea și noaptea. Asta că sunt devorator de “entertainment” și trebuie să-mi păstrez neapărat condiția(fizică), pentru că, altfel spus, condiția mea socială mi-o depășesc zilnic, în gând.
Lăsând lucrurile astea acolo unde sunt, adică cu nici măcar un rând mai sus, o să vorbim puțin și scurt despre imaginea actuală a României, aș putea spune o imagine clară, de revoltă, de confuzie -actualmente un peisaj unde pământul este roditor pentru demagogie și pregătit pentru schimbare.
România mea, este locul unde huliganii fură ca-n codru, iar jandarmii împart pulane-n stânga cu dreapta. Președintele din România mea are zile în care tace, zile în care îi tremură bărbia și seri în care declară că ar fi gata să rămână ultimul pe vasul scufundat.
În România și presa este părtinitoare (era să zic patinatoare). Adică alunecă fie în stânga fie în dreapta și rămâne acolo unde se câștigă ceva (bani, putere și notorietate).
Momentan nu cred că salvarea o să vină de la cineva anume, de fapt, nu cred că se poate schimba ceva atâta timp cât nu știm să ne sărbătorim demn o zi națională, atâta timp cât drapelul țării este uitat pe jos și călcat în picioare și atâta timp cât un “băiețel” și “fetița” lui se “joacă” cu destinul și viața noastră, pe banii noștri.
Totuși, s-a produs o schimbare în simțul nostru civic, am înțeles ce înseamnă democrația. Putem vedea de-a dreptul cum suflă controlat haos și cum banii conduc partidul suprem…controlându-ne. Avem de acum înainte datoria să sperăm și să ne așteptăm la zile mai bune, măcar cu 15%- 25% mai bune, iar dacă nu…suntem români la urma urmei, suntem obișnuiți cu nedreptatea și asuprirea de la Traian la Traian și putem striga, demni, “Ne doare-n…Băsescu!”
Sunt navetist în garsoniera mea din zona industrială (chiar dacă nu sunt vreun industriaș). Trăiesc la periferie și merg zilnic în Piața Universității, deci sunt tot navetist. Și ce?!
Stau într-un bloc nasol.
Trăiască România, strigăm la unison!

Alexandru Preda