Şi atunci Dumnezeu a creat femeia…
de Ana Ionele
Am văzut deja primii ghiocei, nerăbdători a-şi striga triumful asupra iernii. Spune sincer, nu asociezi un bucheţel de ghiocei cu chipul drag al cuiva care i-ar merita? Poate nu întâmplător sărbătoarea primăverii, cu zilele lui Mărţişor, vorbesc despre aceleaşi valori perene: iubire, frumuseţe, delicateţe, sensibilitate, renaştere şi dorinţă de viaţă. Ţi-ai închipui viaţa fără flori şi femei? Acasă, la muncă, pe stradă, oriunde ne-am afla, femeia mamă, fiică, soră sau bunică merită mai des un semn al preţuirii noastre. Femeia merită mai mult măcar pentru faptul că are puterea să sfideze toate greutăţile vieţii pentru a dărui viaţă şi a o purta spre veşnicie. O floare dăruită poate aduce un zâmbet, o strălucire în ochi şi o mare bucurie în sufletul celei care o primeşte. Poate nu i-ai sărutat vreodată mamei sau bunicii mâinile bătătorite, poate nu i-ai mângâiat obrazul brăzdat, poate ai uitat să-i spui în cuvinte simple iubirea ce-i porţi, dar nu e târziu, o poţi face acum. O floare şi o îmbrăţişare vor crea acea emoţie inexprimabilă care-ţi va hrăni sufletul şi amintirile peste ani, când fiinţele dragi nu vor mai fi. Cu un mic gest de Mărţişor poţi dărui un întreg univers femeilor dragi din viaţa ta. Pune alături câteva cuvinte pornite din inimă şi mulţumeşte-le că-ţi fac viaţa mai frumoasă. Atât de puţine au devenit momentele în viaţă în care mai găsim răgaz de a ne asculta unul pe celălalt, de a ne mărturisi simţămintele şi de a face gesturi tandre. Avem un an întreg la îndemână pentru a ne plânge de una, de alta, de viaţa tumultoasă care ne atrage în vârtejul său, de toate câte ni se întâmplă cu sau fără voia noastră, dar n-avem dreptul niciodată să uităm că suntem femei. Sunt atâtea zile în care ne amărâm existenţa şi nu înţelegem că fericirea nu înseamnă sacrificiul nostru zilnic. Pentru cei din jurul nostru trebuie să arătăm bine, să fim cochete, să avem mereu un zâmbet pe chip şi unul de rezervă în buzunar, să fim mereu proaspete şi vesele, să fim mămici perfecte, soţii ideale şi dacă se poate şi femei de succes. Mereu aşezăm pe ceilalţi printre priorităţi, mereu opţiunile noastre depind de ce vrea lumea de la noi şi renunţăm la atâtea lucruri, cu credinţa că putem face noi lumea mai bună. Avem de clădit o carieră, cutreierăm cu ambiţie drumul dintre a fi, a dori şi a avea, ca în final să aşteptăm o privire caldă, de mulţumire că am reuşit să le facem pe toate, cu fruntea sus şi sufletul senin. Pentru toate astea merităm din când în când un „mulţumesc”, un „te iubesc” sau o floare. Pentru tine, suflet feminin, am să mă rezum la un îndemn: draga mea, ai grijă de tine, de minte, trup şi suflet! Toate celelalte sunt efemere.
