“Pentru mine, PATRIA-POPORUL este icoana cu sfinţi la care mă închin în fiecare clipă, iar ROMÂNIA este PATRIA MEA”
Interviu cu Senatorul Ion Ruşeţ – Secretar Executiv al PDL şi Preşedinte al PDL Gorj
R: Cum vă definiți? Cine este omul politic Ion Rușeț?
I.R: Ar fi, să spun eu, o dovadă de subiectivism exagerat dacă aș face un comentariu asupra mea! Sigur, nu sunt niciun narcisist, niciun om care să mă opresc la un moment dat. Pot să spun un singur lucru: sunt un om activ, sunt un om corect, sunt un om care respectă principiile morale.
R: Ce e pentru dumneavoastră patria, poporul? Dar România?
I.R: Cred că dragostea de țară este relevantă și esențială pentru orice om politic indiferent de tabăra politică din care face parte. Dragostea de țară este cea care îți dă imbold în viața politică.
Un apatrid nu are o manifestare politcă, un apatrid nu are o țară, nu are un pământ, un apatrid nu are un ideal principial.
Pentru mine, PATRIA-POPORUL este icoana cu sfinți la care mă închin în fiecare clipă, iar ROMÂNIA este PATRIA MEA.
R: Care este diferența dintre începuturi și prezent?
I.R: În politică ca și în viață există un început, există un început care are doza sa de timiditate. Când ești la început ești mai timid datorită faptului că intrii într-o lume nouă, te întâlnești cu reguli noi și pentru că în politică există norme pe care nu le întâlnești în viața de zi cu zi. Fie că discuți despre viața internă a unui partid sau propulsarea pe care ți-o dă poziția politică prin votul popular de a accede în consilii locale, în parlament sau în altă funcție eligibilă îți creează premiza de a discuta de la un nivel unde există norme noi, norme pe care nu le-ai întâlnit. Aceste norme dau o anumită timiditate și, desigur, te fac uneori să nu iei cele mai corecte decizii.În politică trebuie să colaborezi! Când intri în politică trebuie să colaborezi cu oamenii cu experiență. Nu poți face politică ținând cont doar de propria ta poziție. Este un egoism exagerat, un egoism care îți aduce prejudicii atât ție cât și comunităților pe care le reprezinți la un moment dat. Grupul pe care îl reprezinți nu poate fi pus în pericol de un egoism excentric și de asemenea nu poate fi pus în pericol de o tratare, să spunem, exagerat de subiectivă.
R: Ce v-a determinat să candidați pentru un nou mandat?
I.R: Sigur… așa cum am spus, am experiență! Acum nu sunt la început. Vreau să îți spun sincer că în 2013 voi fi senatorul diferit față de cel din 2009. Dacă în 2009 senatorul Ion Rușet a avut un comportament, în 2013 va avea alt comportament atât în cadrul grupului politic din care va face parte cât și în cadrul activității generale a Senatului . Pe de altă parte am proiecte de continuat. În momentul de față, în noua legislatură se vor mai dezbate în jur de 30 de proiecte de legi pe care le-am inițiat eu împreună cu alți colegi. Iată că avem ceva de continuat și trebuie să continuăm pentru oamenii din colegiul meu, să continuăm pentru Gorj și în acest sens cred într-un mandat de senator, sigur asta dacă obțin votul necesar și dacă am reușit să conving în cei 4 ani și dacă reușesc să conving și în această campanie electorală. Ar fi benefic pentru cetățenii din colegiul meu.
R: Ce credeți că vor vota cetățenii? Omul sau partidul?
I.R: Și una și alta. Aici este o problemă, o anatemă, omul sau partidul? Din punctul meu de vedere trebuie să existe între cele două, un fel de coeziune, de completare reciprocă. Sigur, studiile sociologice demonstrează că în mare parte sunt situații în care votul politic contează, votul pentru partid și sigur sunt situații în care contează votul pe individ. Practica a demonstrat că în 2012, în iunie a contat votul pe partid, a fost votat partidul politic și mai puțin omul. În opinia mea cred că procentajul este de 60% / 40%.
R: În politică există grupuri de interese? Faceți parte dintr-un asemenea grup?
I.R: Nu fac parte dintr-un asemenea grup, dar totodată nu pot să neg că nu ar exista grupuri de interese. Vreau să spun că de regulă grupurile de interese… de regulă există transpartid.
Grupurile de interese nu se opresc la un partid sau la altul. Ele sunt dirijate de interese politico-economice existând astfel grupuri transpartidice. La un momentdat într-o zona europeană deschisă putem să discutăm despre grupuri de interese transregionale sau transnaționale.
R: Dacă comunismul a murit, de ce se spune că spiritual încă a rămas în țară?
I.R: Cred că aici discuția ar fi destul de interesantă și nu pot în acest interviu să acopăr toată tema pentru că sunt foarte multe subiecte de luat în seamă. Să nu uităm că patruzeci și ceva de ani de comunism, patruzeci și ceva de ani de transformări de la democrație la un partid unic, la un centralism excesiv, chiar dacă i se spunea democratic a lăsat amprenta asupra oamenilor. Oamenii s-au format în comunism. Foarte mulți din generația care are acum vârsta respectabilă de 50-60 de ani, sunt formați în comunism și cu siguranță există diferențe semnificative, nu în ceea ce privește nivelul de trai, ci, în ceea ce privește abordările sociale ale anilor ’80 spre exemplu cu ale anilor 2010. Lumea în momentul de față a trăit o perioadă de tranziție care nu a fost cea așteptată. Cred că cei care au murit în decembrie ’89 sau cei care au susținut Revoluția au așteptat o perioadă de tranziție lipsită de greutăți. Ea a fost totuși presărată cu foarte multe greutăți și în acest context spiritul comunismului rămâne în dorința de a centraliza. Pe de altă parte spiritul comunismului rămâne și printr-o altă tendintă. Există forțe politice care merg pe principiile naționaliste, comunismul s-a bazat cu tot internaționalismul său al deceniului trei al secolului trecut, comunismul post război s-a bazat și pe spiritul naționalist. În momentul de față mai există spiritul naționalist, lumea uită că suntem în secolul XXI și trăim în Europa regiunilor și în acest context acest spirit naționalist este spiritul care practic ne readuce dacă vreți pe o traptă inferioară aceea a anilor ’80. Cred totuși că va mai trece mult timp… Din punctul meu de vedere pluralismul politic trebuie să existe. Nu cred că ar trebui să fie interzise nici manifestările, nici dialogul politic, chiar dacă discutăm despre dreapta sau stânga. Este poate extrem de periculos ca într-o țară ca România, în viitorul apropiat sau îndepărtat, să se manifeste extremele. Cred că într-o democrație este important să fie dialog, iar competiția politică să fie o competiție de idei.
R: Care este principalul contracandidat? Vă temeți de el?
I.R: Nu mă tem de niciun contracandidat. Chiar dacă este o competiție, privesc lucrurile cu un optimism moderat.
R: Spuneți 3 mari provocări din activitatea dumneavoastră politcă?
I.R: Candidatura mea, în anul 2008, este prima mare provocare politică, pentru că, am candidat pentru Senat, venind din <<sindicat>>, un mediu oarecum diferit, dar la fel de tumultos și poate cu aceleași implicații sociale. A doua aș putea spune este legată de candidatura, din interiorul partidului, pentru funcția de președinte al organizației județene și cea mai mare provocare a fost candidatura mea pentru Biroul Permanent National al PDL-ului . Sigur vreau să spun că din toate am iesit victorios, așa că acestea au fost provocări trecute, adică au fost provocări în care nota a fost admisă.
R: Activitatea politică,la dumneavoastră ,joacă rol și de familie și de casă si de masă si de job?
I.R: Familia este primordială și unică.Nu poți face activitate politică și nu poți să fii eficient într-o asemenea activitate dacă nu te înțelege familia.
R: Unde vedeți România,politica și jurnalismul românesc peste 4 ani?
I.R: Jurnalismul și-a câștigat sintagma sau categorisirea de a fi a patra putere în stat. Din păcate însă, în momentul de față este supus dorinței patronale. Un ziarist în România nu este liber… În momentul de față există pericolul ca jurnaliștii să nu se mai poată manifesta liber; să scrie doar ce li se dictează și politica editorială să fie dictată nu de redactorul-șef care este un lucrător, ci de patronat. Este un lucru extrem de periculos, un lucuru care va radicaliza într-un fel societatea și va duce printr-un procedeu de manipulare, pentru că cine poate manipula mai bine decât cei care se pricep la comunicare, iar dumneavoastră ziariștii vă pricepeți la comunicare, lucru ce vă aduce într-un cerc vicios. În opinia mea cred că trebuie să fie făcută o revoluție morală în presă, și o spun cu responsabilitate… nu îmi plac atitudinile extremiste din partea ziariștilor. Poziționare ziariștilor spre o forță politică sau alta pune în pericol inclusiv democrația.
R: Aveți multe slăbiciuni?
I.R: Ca orice om…! Slăbiciunile fac parte din lanțul care te întărește pentru că dacă toate zalele lanțului tău sunt tari poți deveni inabordabil, iar într-o societate deschisă lucrul acesta este periculos. Nu te poți închide într-o cupolă , decât în situația în care ești un boem, un om al artelor, și ai o altă abordare despre umanitate, despre viață, gândești de pe un alt palier sau la un alt nivel.
Un om politic este altceva, dar și un om politic are punctele lui tari și slăbiciunile lui. Suntem oameni și trăim o viață relativ scurtă , cu tentațiile ei și propriile noastre slăbiciuni. Slăbiciunile noastra ne întăresc în ansamblu. Dacă nu am avea aceste slăbiciuni am fi foarte tari la fiecare capitol, dar am fi foarte slabi în ceea ce privește ansamblul nostru uman.
R: În fnalul interviului spuneți-mi vă rog, ce sunt alegătorii?
I.R: Alegătorii sunt judecătorii mei.
Chiar dacă în realitate sunt prietenii, dușmanii, părinții, frații și colegii mei, la un moment dat, nu-i pot considera a fi altceva decât cei mai vehemenți judecători, care, după ce ascultă toate părtile implicate politic, îți dau un verdict.
Sigur, sunt momente în care un om politic este nemulțumit de verdictul dat de alegători…
Chiar daca acel verdict este nedrept, are obligația morală să-l accepte .
a consemnat, Alexandru PREDA
