Oamenii de langa noi
Acasă la Ralu, Robert, Ionuţ, Iasmina, Cătălin şi Adrian
Am păşit pragul casei, salutând mai mult şoptit, ca şi când aş fi vrut ca vocea mea să nu deranjeze pe cineva. În anii adolescenţei am locuit la căminul-internat al liceului, unde aveam mulţi vecini mici şi gălăgioşi. Niciodată nu-mi va dispărea din minte imaginea dimineţilor reci de iarnă, când priveam din terasă către Casa de Copii, unde curtea era dominată de o larmă de nedescris, iar vocile poruncitoare ale îngrijitorilor făceau să îngheţe până şi inimile celor care, întâmplător sau nu, asistau la veşnica înviorare de dimineaţă. Poate din acest motiv, vizita mea la una din Casele de Tip Familial din Motru, mai bine zis la copiii care locuiesc în acelaşi bloc cu mine, m-a făcut să-mi tremure un pic sufletul. Cum să mă port cu ei, ce să le spun, ce să le duc? Griji care-au dispărut de la prima privire. Ne ştiam, iar ei cunoşteau atâtea lucruri despre mine. M-au copleşit cu atenţia lor. Din priviri urmăreau dacă eu şi doamna lor dragă aveam nevoie de ceva şi dispăreau uşor, atunci când simţeau că ei nu trebuie să asiste la discuţia noastră. Peste tot domnea ordinea şi curăţenia, iar parfumul casei nu era altceva decât un miros îmbietor de prăjitura proaspăt scoasă din cuptor. Şi pentru că afară începuse să zâmbească soarele, doamna Lori, psihologul de serviciu, i-a lăsat să se hârjonească niţel, urmărindu-i pe fereastra sufrageriei cu acel zâmbet de părinte îngăduitor, dar grijuliu. Din când în când Ralu, Robert, Ionuţ, Iasmina, Cătălin şi Adrian intrau să vadă dacă nu cumva timpul le-a expirat. N-au uitat să dea fuguţa la mine când am plecat, ca să mă-mbrăţişeze şi să-mi spună că mă mai aşteaptă pe la ei.
CASA DE TIP FAMILIAL MOTRU – H3
Casa de Tip Familial Motru este un centru care aparţine Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj şi se subordonează direct Complexului de Servicii Comunitare pentru Copilul în dificultate Novaci. În astfel de centre se asigură accesul copiilor şi tinerilor pe o perioadă determinată la găzduire, îngrijire de tip familial, educaţie de tip formal şi informal, sprijin emoţional, consiliere, educaţie pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă, precum şi pregătirea în vederea reintegrării sau integrării familiale şi socio-profesionale. Situat la parterul blocului H3, pe aleea Muncii din municipiul Motru, serviciul dispune de următoarele spaţii: sufragerie, bucătărie, dormitoare şi spaţii igienico-sanitare corespunzătoare. În momentul de faţă, în centru se găsesc 6 copii, de care se ocupă un personal format din: psiholog, educatori, asistent social şi supraveghetori de noapte. Tinerii sunt implicaţi activ în viaţa cotidiană şi-şi trăiesc copilăria normal şi firesc, aşa cum se întâmplă în oricare familie: participă la cumpărături, la alegerea meniului zilnic, la prepararea hranei, servirea mesei, păstrarea ordinii şi curăţeniei în casă, formându-şi astfel deprinderi de viaţă independentă. Există o mare diferenţă între condiţiile oferite într-un astfel de centru şi cunoscutele „case de copii”, unde individualitatea lor era ucisă împreună cu puţinele lor şanse de integrare în societate. Fiecare copil din Casa de Tip Familial Motru ştie care-i sunt drepturile: dreptul de a şti care-i sunt drepturile; dreptul de a avea haine, mâncare şi un loc unde să locuiască; dreptul la viaţa privată; dreptul la o educaţie, conform aptitudinilor şi abilităţilor fiecăruia; dreptul la propriile bunuri; dreptul de a vorbi şi de a fii ascultat; dreptul de a menţine relaţiile cu familia sau cu oricare altă persoană la care ţine sau îl reprezintă; dreptul la numele său şi naţionalitatea sa; dreptul de a beneficia de o îngrijire specială în cazul în care nevoile sale speciale o cer. „Ne dorim o lume în care toţi copiii să aibă drepturi şi şanse egale, beneficiind de sprijinul pe care-l putem oferi noi oamenii, având la bază credinţa în bine şi-n valoarea omului. Ştiu că toţi cei care suntem implicaţi, prin natura profesiei ori în alt mod în activitatea centrului, respectăm drepturile copilului şi promovăm egalitatea de şanse, etica solidarităţii, dezvoltarea personală, autonomia şi demnitatea fiecăruia.” Sunt cuvintele d-nei Teodora Căpăstraru – psiholog coordonator al centrului. Într-un dialog extrem de sensibil, am pătruns într-o lume puţin cunoscută. Am aflat poveştile copiilor, dar mai ales problemele lor. Toată admiraţia pentru oamenii care au grijă de aceşti copii!
A consemnat
Ana Ionele
