MARIA
*ALEX GREGORA
Iar Maria plângând aştepta la mormânt afară,
auzea psalmii pădurilor de eucalyptos,
liniştită şi limpede ca somnul maicilor carmelite,
cu doi crini de miracol.
O, cobora fruntea soarelui în lama unei săbii arabe,
de şase ori înfăptuise sărutul hainelor
şi pe când plângea mormântul o privea în ochi,
lacrimile herbori- sau în crysanteme.
Noi ridicam case logosului
în ghetsimaniile cele de pe lângă râuri,
urmele lui care căutau să scape
cerşeau iertare unicornului.
