DIALOGURI ÎNTRE GENERAŢII- OAMENI CARE SFINŢESC LOCUL
Interviu cu poetul Nicolae Dragos – ,,un călator spre nevăzute umbre”, genial pictor de cuvinte şi un temerar în lumea slovelor vecine cu nemurirea
Poet desăvârsit şi jurnalist complet, Nicolae Dragoş este gorjeanul nostru, născut în data de 3 noiembrie 1938, în satul Cleşneşti din comuna Glogova, o personalitate a literaturii româneşti şi posesorul unei opere considerabile, de peste 30 de volume de versuri, clădită într-o viata dedicată bucuriei de a trăi împletită cu o ingenua zidire de metafore. A debutat în „Luceafărul” (1959), iar în volum, cu ,,Moartea calului troian” (1968). În afară de poezii, a scris, în colaborare romanul ,,Drumeţ în calea lupilor” (1987), a realizat câteva scenarii de film şi a publicat antologia ,,L-am cunoscut pe Tudor Arghezi” (1981).
Pe lânga opera sa vastă, de netăgăduită valoare, maestrul Nicolae Dragos a mânuit cu mesteşug cuvintele în paginile multor publicaţii românesti. A fost redactor la „Viaţa studenţească”, redactor-şef la „Scânteia tineretului” (1963-1969), şef de secţie la „Scânteia” (1969-1974), redactor-şef la „Luceafă¬rul” (1974-1980), redactor-şef adjunct la „Scânteia” (1980-1990), apoi redactor-şef adjunct la „Ordinea” si a colaborat cu „România literară”, „Ramuri”, „Contemporanul” etc.
,, Motrule, ti-am căutat
Valul repede, curat,
Cum curgea ţii minte, când
Luceau stelele pe prund.
Am găsit valuri bolnave,
Plângând tristele octave.”
Reporter: Nu se putea o zi mai plăcută şi mai potrivită unui interviu cu un sensibil şi un entuziast al simtămintelor pure, decât o splendidă zi de primăvară. Cândva, prietenii vă salutau aşa: ,,Si ce mai face Motru?” Eu vă întampin cu ,,Bine aţi revenit la Motru!” şi vă întreb: unde v-a găsit destinul şi pe ce poteci v-a călătorit, domnule Nicolae Dragos?
Poet Nicolae Dragos: Este plăcut şi trist în acelaşi timp să vorbeşti despre anii de demult…când vezi câţi au trecut. Copilaria mea, deşi s-a întamplat în acei ani ai războiului, cu o perioadă plină de griji şi nevoi, a fost încărcată şi de farmec, căci este inegalabilă viaţa la ţară, dătătoare de optimism si speranţă, plină de candoare şi dezinvoltură. Părinţii mei au fost oameni simpli. Tatăl meu, Sever Răcănel, a fost ţăran şi absolventul unei şcoli de arte si meserii, fiind un tâmplar apreciat în sat. Iar mama mea, Ana (fosta Serafim) este chipul blând şi straşnic în acelasi timp, al femeii dedicată familiei şi gospodariei de la ţară. De la ei am învatat acele lucruri care mai tarziu m-au ajutat a forma eu la rândul meu doi oameni adevarati, doi stâlpi pe care-i las viitorului, copiii mei, cu care mă mândresc. Împreuna cu soţia mea i-am modelat, lăsandu-le şi lor posibilitatea de a se desăvârşi în viaţă. Şcoala primară am facut-o în sat, iar cursurile liceale le-am urmat în cadrul unei şcoli de prestigiu, Liceul Traian, din Drobeta Turnu Severin. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, am fost repartizat ca profesor la Târgu Cărbuneşti. Am îndrumat doar doua promoţii de elevi, dar am dobândit o vie şi utilă experienţă de viaţă, la cei 22 de ani pe care-i aveam atunci. Un moment deosebit de emoţionant a fost vara trecută, când m-am văzut cu prima promoţie. Pe unii dintre ei nu i-am văzut de la absolvire.
Reporter: Eu sunt convinsă că aţi fi excelat şi în profesia de dascăl. Remarc o sclipire în ochi atunci când vorbiţi despre perioada în care aţi fost la catedră. Nu v-a atras acest domeniu?
Poet Nicolae Dragos: Nu aş spune că nu m-ar fi atras, dar destinul a hotărât să fac gazetărie. Jurnalismul este o profesie care te absoarbe într-un fel anume, indefinit şi inefabil…îţi dă şansa să cunoşti oameni şi să comunici la superlativ.
E foarte greu să mai vrei să faci altceva. Dincolo de gazetărie a existat un drum paralel, pe care eu am călătorit, slujindu-mi vocaţia. Din copilarie m-am simţit atras de poezie. Primele versuri le-am scris pe la 8-9 ani. Pe lângă acest har, Dumnezeu m-a înzestrat şi cu o memorie buna. În clasele primare, îmi amintesc cu mare plăcere că învăţam poezii de mari dimensiuni, pe care le recitam cu talent de actor, simţeam eu, la premierea sfârşitului de an şcolar. Chiar şi acum îmi vin în minte versuri din acele poezii.
Reporter: Creaţia dumneavoastră ne surprinde plăcut cu o acurateţe anume şi o expunere simplă şi transparentă a gândurilor, care insuflă încredere în viaţa şi o permanenţă sete de înălţare spirituală. Găsiţi cu uşurinţă clipa-minune dedicată actului creativ?
Poet Nicolae Dragos: Poezia este o continuă descoperire de sine, o stare sufletească, un moment divin în care stări existenţiale se împletesc cu liniştea şi inspiraţia… restul este revelaţie. Din punctul meu de vedere este o falsa credinţă că te inspiri din necunoscut. În orice volum de poezie există disimulată biografia autorului. Chiar şi un pastel conţine acea stare sufletească în faţa naturii, pe care nu o poţi trăi decat tu, într-un anume moment. Chiar şi în poezia de ,,cetate”, care se scrie mai greu, tot pe tine încerci să te defineşti, să te afli. Neîndoios că lângă această stare sufletească se asează harul, talentul şi lectura. Eu nu cred în poeţi inculţi. Poetul nu cântă ca pasărea, el ştie ce trăieşte şi transpune prin cuvinte ce simte în momentul divin al creaţiei.Poate şi privighetoarea ştie şi se uimeşte de trilurile ei…Poetul îşi admiră propriile creaţii, dar cu o anumită rigoare, o anumită cenzură, pentru a lăsa liber spre cititor doar diamante de gânduri. Din acest punct de vedere mă preocupă puţin, la vârsta mea târzie, graba şi precipitarea unor autori, care cred că numarul de volume face poezia. Nu! Tensiunea lăuntrică, simbolistică, ideile trăite, cultul avântului, armonizarea cuvintelor, o anume coerenta a fluxului liric, astea fac poezia. De aceea, eu aş împarţi pe cei ce slujesc poezia, în două categorii: autori de versuri şi poeţi. Sper ca în cărţile mele să găsiţi nu numai versuri ci şi poezii.
Reporter: De-a lungul a 40 de ani de rodnică stradanie creatoare, aţi zidit cuvinte în slujba trecerii spre nemurire a celor peste 30 de volume de versuri. Vă sunt dragi toate, ca şi copiii dumneavoastră, dar vă simţiţi mai legat sufleteşte de o carte anume?
Poet Nicolae Dragos: Munca în slujba cuvântului este o munca uriaşă, iar în ceea ce mă priveşte, scriu greu. Se naşte un vers, care le cheamă pe celelalte dupa el. Nu te mai întalneşti cu aceasta stare poate luni de zile. Crezi că a secat fântâna. Mă bucur de poeziile mele în acel moment de scriere, de inspiratie, după aceea mă înstrăinez de ele, fără a mă grăbi să le public. Las timpul să curgă, uimit de metamorfoză pe care o simt: miracolul creaţiei se zbate între cosmic şi teluric. Asta mă face să privesc cu ochi străini, chiar să nu-mi placă deloc ce-am scris, urmând apoi o vreme în care simt că sunt cele mai frumoase gânduri-versuri ale mele. Asta înseamna truda, lupta autorului cu el însuşi, ca o vindecare a sufletului. La început eram mai generos cu ceea ce puneam pe hârtie, mai tarziu am devenit exigent cu textul. Ai nevoie să stai de vorba cu tine, pentru ca eşti conştient că nu scrii numai pentru tine, dar tot ceea ce am scris este un dar pe care mi l-am făcut. Si acum să vă raspund la întrebare: da, mă simt legat de cartea mea de debut ,,Moartea calului troian”. ,,Scrisoare în sat” este a doua carte la care eu ţin foarte mult. Am acolo o poezie dedicată tatălui meu. Dar până la urma, toate îmi încălzesc inima, sunt parte din sufletul meu oferit cititorului. Un moment special în evoluţia mea este apropierea, ceva mai tarziu, ce-i drept, de poezia pentru copii. Cred că este fuga mea de realitate către un alter ego, e o revelaţie. Poezia pentru copii se scrie foarte greu, dar satisfacţia este maximă. Din cele câteva volume de poezie pentru copii, o amintesc cu mare drag pe cea cu titlul: ,,Din livada lui Arghezi/Versuri să le pască iezii”, aparută în anul 2005.
Reporter: ,, Poetul Nicolae Dragoş îşi croieşte drum în Universalitate, pentru că a stat la sfat cu Dumnezeu în clipele de linişte, inspiraţie şi armonie cu firescul lucrurilor. A trecut prin şcoala marilor lirici ai generaţiei de aur a poeziei româneşti.” Am gasit aceste cuvinte despre dumneavoastră în presa anilor trecuţi. Frumoasă şi edificatoare parerea jurnalistului. V-au inspirat marii nostri poeti?
Poet Nicolae Dragos: Suntem un neam daruit de Dumnezeu. Am avut şansa să pornesc la drum cu o generaţie extraordinară. L-am cunoscut pe Nicolae Labiş, una din marile promisiuni ale generaţiei sale, un indiscutabil geniu. De Adrian Paunescu m-a legat o îndelungă prietenie şi solidaritate. El trăia scriind şi vorbea în versuri. Sunt legat pe veci de poezia lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Bacovia, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, dar mă atrage şi sonoritatea poeziei lui Ion Barbu. Unii poeţi sunt pe nedrept aflaţi într-o prea mica răspândire în sufletul oamenilor: Ion Pillat, Emil Botta, Dan Botta sau Vasile Voiculescu. Despre poezia mea s-au exprimat personalităţi de primă mărime ale literaturii româneşti. Aş aminti pe Edgar Papu, Nicolae Balotă, Dumitru Micu, Constantin Stănescu, Alexandru Stefănescu, Serban Cioculescu si alţii. Mai ramâne ca locul meu pe scara valorilor să se definească prin temeinicia operei mele.
Reporter: Mă bucur enorm că am avut plăcerea de a vă cunoaşte şi că aţi acceptat să staţi de vorbă cu o novice într-ale jurnalismului. Este o mare pasiune a mea, iar Gazeta de Mâine mi-a oferit sansa de a cunoaste oameni, de a patrunde ân micul lor univers şi de a zugravi prin cuvinte ce-am descoperit acolo. Credeţi că pot merge mai departe?
Poet Nicolae Dragos: Jurnalismul se face foarte greu si cu mari sacrificii, dar odata ce te-ai molipsit, cale de mijloc nu e…Când pui suflet în cuvinte şi înapoi primeşti bucurie, atunci musai să mergi mai departe!
Reporter: Vă mulţumesc mult pentru această experienţă, domnule Nicolae Dragoş. Este o experienţă deosebită pentru mine şi o onoare pentru ,,Gazeta de Mâine” să găzduiască în paginile sale gândurile poetului şi omului de cultură Nicolae Dragoş – Cetăţean de Onoare al Municipiului Motru.
Poet Nicolae Dragos: Vă multumesc şi eu! Aş dori să mai stam de vorba despre oamenii pe care i-am cunoscut, iar daca timpul ne va permite, cu drag voi veni să vă povestesc. Eu m-am retras un pic, nu m-am izolat…am hotarat să rămân doar eu şi amintirile mele, atât timp cât viaţa va fi îngăduitoare cu mine.
Mă bucur că am putut sta de vorba într-o frumoasa zi de primăvară, aici la Motru, în cladirea primariei, cu o vedere excepţionala către parcul din preajma şi către Catedrala oraşului. Am avut satisfacţia de a afla în aceasta perioadă ,,Şi ce mai face Motru?”, datorită evenimentelor din sfera culturală, unde am fost prezent. Cu sinceritate vă spun că revin cu drag la Motru, ori de câte ori pot.
Enumerăm câteva titluri din opera domnului Nicolae Dragoş:
*Moartea calului troian
* Coloană de-a lungul
* Zăpezi fără întoarcere
* Scut de etern
* Scrisoare în sat
* La stema ţării
* Cu inima curată
* Ritualuri intime
* Îngândurat ca pietrele munţilor
* Scutier la umbra clipei
* Pentru eterna vatră românească
* Fabule cu sau fără morală
* De veghe la anotimpuri
* Drumeţ în calea lupilor (în colaborare cu Mihai Stoian)
* Fântâna din oglinzi
* Poeme dintr-un sfert de veac
* Cartea cu litere
* Vânătoarea de culori
* Zbor printre flori
* Valul şi malul
* Copacul din vis
* Poeme lapidare
* Amintirea ca viata
* Fabule din doua veacuri
* Clipe din clipa cea repede
Interviu realizat de
Ana IONELE
