Cine sunt adevărații papagali în România?
Președintele PNL a anunțat demisia lui Becali! Și ce dacă a demisionat? Este o ușurare pentru liberali sau pentru președintele lor? Nu. Nu este o ușurare pentru PNL, poate doar pentru Antonescu, că doar el l-a adus pe Becali în partid pentru o mână de voturi. Pentru o brumă de voturi Antonescu a permis unui personaj de genul acesta să candideze la alegerile parlamentare din 9 decembrie în calitate de penelist. I-a permis să şifoneze imaginea unui partid istoric, altădată partid al elitelor, în care sfertodocţii, analfabeţii, agramaţii n-aveau ce să caute. Din cauza dorinței de a mai caștiga câteva voturi liberalii au permis candidatura unor oameni a căror performanțe îi fac pe foștii mari liberali ai țării să se răsucească în mormânt. Condamnați penal sau cercetați de către procurori în tot felul de cauze au ajuns parlamentari liberali lângă cel care spunea unui post de televiziune „Ce credeți că sunt papagal să stau în țară?”
Mi se pare corectă afirmația lui Becali. El nu este papagal, este doar un om care crede ca el este mai deștept decât alții, deși nu este, crede că el știe mai bine decât alții legile, deși nu le știe. Papagali ar pute fi adevărații liberali care au acceptat cercetații, condamnații penali, sfertodocții, analfabeții și agramații să le întineze onoarea și faima de partid al elitelor. Papagal ar putea fi sistemul românesc politic cel care permite unor oameni să acceadă în funcții de miniștrii suspecți de corupție ori dovediți că au învârtit „afaceri cinstite” și au fost trași de urechi chiar de cei de la Bruxelles prin acel faimos raport MCV.
La o adică, papagali am putea fi chiar noi cei care, odată la patru ani, suntem duși de nas cu promisiuni irealizabile, dar care ne încântă sărăciile și amarul cotidian și îmbracăți multicolor mergem să votăm alianțe multicolore pentru un trai cenușiu prezentat multicolor de către candidați. Am putea fi papagali deoarece reușim întotdeauna să cocoțăm „la centru” niște baroni locali adevărați ciocli ai economiei românești, corupți și șantajabili fără de care țara s-ar duce, chipurile, de râpă.
Becalii a fost condamnat la mai puțin de un an de la evenimentul care ne-a arătat cât de fragilă este democrația românească, referedumul de demitere a președintelui. Becali a fost condamnat la doar câteva luni de la evenimentul care a adus la cârmă o alianță ce ne-a arătat că originala democrație românescă nu mai prea seamănă a democrație. Exemplul cu cvorumul la adoptarea bugetului este mai mult decât grăitor.
Ceea ce este îngrijorător este că am trimis în Parlament o serie de lideri politici care, pentru c-or fi şantajabili, permit unor potenţiali penali să confişte instituţiile statului de drept și chiar vorează legi speciale pentru ei.
Credeți că Becalii este afectat în mod deosebit de această sentință? Fiți săguri că nu. El are cam tot ce și-ar visa niște papagali ca noi. Mai mult de atât, condamnat fiind el este membru al unei comisii care veghează, culmea!, tocmai asupra legilor acestei țări. Să te mai miri că nouă ne merge din ce în ce mai rău iar lor din ce in ce mai bine? Uitați-vă în jurul vostru și analizați ceea ce se întîmplă. Verificași-vă puțin reprezentanții voltrii în parlamentul românesc sau în micile parlamente locale. Vedeți câți dintre ei sunt cercetați sau planeazăasupra lor tot felul de bănuieli. Vă ceți cruci cțt sunt de multi. Veți constata că unora dintre ei nu le sunt necunoscute cercurile infracționale și lumea interlopă locală, națională sau internațională. După ce faceți aceasta concluzionați cine sunt adevărații papagali? Ei, sau noi? Da, ați priceput foasrte bine ce vreau să spun: noi suntem papagalii, noi, deoarece suntem duș, periodic, de nas, cu promisiuni irealizabile, promisiuni care ne încântă sărăciile și amarul cotidian, pentru ca apoi, îmbracăți multicolor mergem să votăm alianțe multicolore pentru un trai cenușiu prezentat multicolor de către unii penali.
Dorel Lazăr
