,,un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri şi meserii, fac din cimitirul Sulinei, locul de veci al celor care au contribuit în tacere, la cea mai însemnată construcţie hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea” (Cimitirul viu de la Sulina- inginer Petre Covacef).
Cimitirul maritim de la Sulina este cunoscut de foarte puţină lume, iar din cei mulţi care ajung în acest colţ de Românie şi mai puţini îl vizitează. Unic pe vechiul continent cimitirul nu este un loc sinistru, ci o fărâmă de istorie care îşi destăinuie povestea într-un mod aparte prin intermediul monumentelor ce se regăsesc în incinta sa. Într-un complex funerar îşi ,,trag deopotrivă sufletul pentru eternitate” musulmani, creştini de diferite confesiuni şi evrei.
andreifarcasanu.blogspot.ro
Asemenea unor cronici vechi, Cimitirul din Sulina îţi oferă, alături de datele concrete sculptate în piatra monumentelor ori în împletituri de fier forjat, posibilitatea de a te prinde subiectiv în jocul speculaţiilor şi de a te lăsa cuprins de farmecul legendelor ce dau culoare unui trecut cu iz cosmopolit.
Mare port, în vremuri demult apuse, Sulina a devenit un ,,Turn Babel” şi a găzduit un timp sediul Comisiei Europene a Dunării. În jurul anului 1870 devine port liber, ,,porto franco” şi este scutit de plata oricărei forme de taxă vamală. În perioada 1900, la Sulina locuiau 2.056 de greci, 850 de români şi restul până la 4.500-5.000 erau italieni, englezi, turci, ruşi, chiar şi câţiva africani.
Pentru trei Secole Sulina a fost loc de refugiu pentru piraţii maltezi şi greci care jefuiau vasele care transportau mărfuri din Occident.
Ghiorghios Kontoguris, piratul grec care ,,îşi trage sufletul” pe pământ românesc
Unul dintre mulţii piraţi înmormântaţi ,,în cimitirul viu” este Ghiorghios Kontoguris. Pe piatra sa funerară este inscripţionat pentru eternitate ,,trademark-ul” piraţilor, craniul cu două oase încrucişate.Foarte multe nu se ştiu despre viaţa sa ori modul în care a pierit motiv pentru care printre oamenii locului au început să bântuie tot felul de legende. Cu certitudine se zvone în acele vremuri că jefuise zeci poate sute de corăbii, însă pământul l-a tras pe grec singur şi sărac lipit.
andreifarcasanu.blogspot.ro
Astfel oamenii au înţeles că piratul îşi îngopase preţioasa comoară undeva prin părţile locului, iar unii încă se mai lasă purtaţi de ,,blestemul căutării comorii”.
,,Capetele încoronate” se odihnesc în ,,cimitirul viu”
În cimitirul din Sulina şi-au găsit liniştea şi persoane care făceau parte din ,,lumea bună” a vremii. Ecaterina Moruzi, nepoata prinţului Sturza, dar şi un prinţ şi o prinţesă greci, înmormântaţi unul langa celălat, ,,de veghe” stându-le două monumente înalte şi ascuţite.
Păşind cu paşi mărunţi prin ,,cimitirul piraţilor” vei realiza că viaţa capătă veşnici prin lucrările de artă ce se regăsesc aici, fiecare spunându-şi propria ei poveste…
