Exponate vechi de peste 2.000 de ani zac aruncate pe coridoarele Muzeului Banatului, fiind călcate în picioare la propriu de muncitorii ce efectuează lucrări de reabilitare, informează pressalert.ro.
Un tun turcesc vechi de 600 de ani, un sarcofag roman vechi de două mii de ani şi o barcă din Epoca Bronzului au ajuns coşul de gunoi al muncitorilor, care au început lucrările de refacere în toamna anului 2011, lucrări din fonduri europene în valoare de 52 de milioane de lei.
Sarcofagul roman a ajuns coşul de gunoi al muncitorilor
Sarcofagul ajuns la muzeu în stare bună, zace acum pe holurile instituţiei spart în bucăţi, fiind folosit de lucrători ca spaţiu de depozitare şi din când în când drept coş de gunoi. Printre toate lucrurile depozitate şi aruncate acolo se pot zări pungile de plastic în care sunt puse oseminte.
Deşi situaţia de faţă este mai mult decât evidentă se pare că Ioana Gheorghiță, muzeograful cu atribuții de gestiune susţine că obiectele sunt în curs de mutare şi îşi face treaba, aceea de a conserva obiectele: ,,La asta se lucrează acum. La ambalarea obiectelor și mutarea lor în depozite. Treaba mea e să îmi conserv obiectele”.
Nici pentru Dan Ciobotaru, directorul muzeului, situaţia de faţă nu pare să fie o problemă. Nici barca veche de aproape 4.000 de ani nu pare să îl intereseze, asta poate pentru că muzeul mai deţine încă patru şi putem spune că au de unde… ,,Zona aceea nu e neaparat de șantier. Ea ține de noi, ca muzeu. Barca a fost găsită anul trecut, avem patru. Aceasta a fost lăsată acolo, ca să se usuce definitiv într-un curent de aer, spun restauratorii. Celelate patru bărci sunt la depozit. În final, ar trebui și ea să ajungă într-un loc de depozitare, dar acum noi suntem în tranziție cu depozitele. Mutăm zilnic obiecte în interiorul muzeului. Sarcofagul e foarte greu și nu se poate mișca. Nu a fost mișcat în ultimii 25 de ani. În el ținem oasele găsite la săpăturile din Piața Sfântul Gheorghe. Nu găsim soluții să ducem sarcofagul sau pietrele din Lapidariu pentru că sunt piese valoroase care necesită condiții deosebite. Am încercat cât de cât să separăm zonele. Trebuie să mutăm sacii cu oase în depozite și să învelim și sarcofagul, și pietrele și să le mutăm și pe ele undeva. Dar e greu să le mutăm, au sute de kilograme. Deocamdată, stau unde au stat întotdeauna și unde e până la urmă cel mai sigur pentru ele”.
Aşa se întâmplă la noi, istoria este aruncată la gunoi, iar în cele mai bune cazuri este vândută sau concesionată… Şi noi ne plângem de lipsa turiştilor?
Până nu o să învăţăm să ne preţuim valorile istorice şi comorile, noi ca popor cât şi turismul o să fim în continuare morţi, străinii o să ne evite şi nimic bun nu o să se întâmple.
Istoria zace aruncată la coş sau în nişte camere de depozitare întunecate şi insalubre în timp ce noi… noi sponsorizăm în continuare campionatul de table de la Guvern…
A.P.