Bronx de Bucureşti

0
294

                                    BRONX DE BUCUREȘTI

                  

     de Alexandru PREDA             

Bronx de BUCURESTI

Ferentari?! Da auzisem de Ferentari, un fel de Bronx “made in Romania”. Am ajuns să-l și văd! O imagine dezolantă în unele locuri, o stare sufletească de teamă în majoritatea  lucrurilor. Este un loc al contrastelor, tipic balcanic… un loc din veci, un film despre România făcut de CNN-urile de la Buftea.

               Munții de gunoaie sechestrați în subsoluri de bloc, copii care joacă seringile de sevraj, garsonierele rupte dintr-un alt univers muzical  și în care nu ți-ai dori să pășești nici cu cea mai frumoasă femeie, sunt doar imagini de portofoliu….

               Străzile au băieții lor legați cu lanțuri groase din aur, mașinile  luxoase arestate în “închisorile federale” ale blocurilor izolate… termic… Dar asta este o imagine de presa generalizata a Ferentariului, proiectată pe șablonul violenței sau consumului  excesiv de droguri.

              Cartierul  este un mixaj  urbano-rural, un  paradis al  inițiaților în substanțe interzise, un regat al curajoșilor și lucrurilor ieftine, o mahala a chilipirurilor la 5 minute de gura fără dinți a metroului din “Eroii Revoluției”.

             Dacă e să vorbești despre istoria locului… se pare că nimeni nu prea știe nimic… locul fiind asemănat cu fostele colonii miniere din Mătăsari, Uricani, Anina, dar diferențiate de relația de du-te-vino cu Occidentul pe 300 euro de persoana.

            Locul are o istorie captivantă. Cartierul era considerat  rău-famat  și după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, cu zone populate de gangsteri (care  se ascundeau de oamenii legii), femei frumoase care te ademeneau cu rotunjimi de trupuri către moarte, lăutarii care mângâiau viorile ca pe propriile iubite, căruțașii care te așteptau  la colțuri de prăvălie și țiganii nomazi care-ți ghiceau  în vorbe trecutul și-ți mințeau viitorul. Locul la vremea respectivă  nu era dezvoltat din punctul de vedere al “arhitecturii” și infrastructurii, însa în perioada comunistă datorită accelerării industriei și construcțiilor de fabrici și uzine, au apărut ,,căminele de nefamiliști” – ghetto-uri urbane, cu  muncitori din întreaga țară veniți să înfăptuiască realismul-socialist.

              După 1989, socialismul a dispărut iar realismul a fost debordant, fabricile au fost dezafectate și căminele lăsate în voia și nevoia  fiecăruia, vândute și revândute de zeci de ori, trecute de la stat la proprietar, din proprietar în proprietar ca sclavii și curvele altor vremuri.

            Imaginea nefastă creată a dus ca zona să fie neglijată din diferite puncte de vedere, acolo existând diverse probleme, pe care  nimeni nu le ia în calcul… de la problema gunoaielor, la cea a consumului de droguri, de la locuințele(locuințele unei capitale europene, membră UE) în care lipsesc cele mai elementare norme de igienă, apă curentă și curent până la problemele de percepție și discriminare.

          Asta este percepția mea, poate greșită, despre Bronxul de București, lăsându-mi nedezlegat misterul vieții din Ferentariul americănesc de New-York, în care n-am cum sa ajung datorita statutului meu social de….

untitled-2

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.