Deliblata localitate revoluționară
Sunt româncă şi trăiesc într-o localitate revoluţionară din Voievodina.
Deliblata este o localitate cu farmec şi frumuseţe, prinsă în hotarul comunei Kovin(Cuvin), din districtul Banatul de Sud al Serbiei.
Satul are credinţă şi copilărie, are tradiţie şi istorie. Este situat la altitudinea de 94 m la marginea Rezervatului natural Dunele Deliblățene şi dateaza din anul 1660. Este înconjurat de peisaje de poveste, Dunele Deliblățe – în partea de nord şi Valea Obzovik ( lacuri) – în marginea de vest a satului.
Este o localitate revoluționară care ştie să îşi cinstească eroii. Ei trăiesc în amintirea noastră poate prin monumente: ,,Monumentul Revoluției”, bustul lui Paia Marganovici, al lui Bogdan Petrovici sau cel al lui și Petru Albu Makri.
Are alternative şi mai multe multe echipe de sport : Clubul de fotbal ,,FC Omladinaț “, Clubul de handbal ,,MRK Omladinaț “, Clubul de calareţi ,,Deliblata”. În plus, există o Asociație de pescari şi un club de vânătoare, care are o cabană de vânătoare și un departament de pompieri voluntari . Mai există, în apropiere un centru de recreere, denumit ,,Cardak” şi lacul ,,Kraljevac”, ca o atractie pentru vizitatori sau pentru pescari.
Limba Română se învaţă… în două ore pe săptămână
Peste 34oo de locuitori convietuiesc împreună. Locuitori de etnie sârba (care sunt majoritari), română, maghiară s.a.
A existat, ca să zic aşa, între anii 1990-2000, un ,,exod pentru ocuparea satului” de către români, având loc multe căsătorii între cetăţenii sârbi si cetăţeni din Romania. Aici întâlnim tinere din toate regiunile tarii : Timişoara, Oradea, Satu-Mare, Reşiţa,Hunedoara şi chiar Suceava. Limba oficiala este limba sârbă, dar este des întâlnită şi limba română, care, din păcate la şcoală se învaţă, acum, doar doua ore pe săptămână. Până prin anii ’70 orele elevilor care se declarau români se desfăşurau în limba maternă, astăzi…limba română este vorbită mai mult acasă decât la şcoală.
Localitatea are doua biserici ortodoxe, una sârbească iar alta românească. Biserica noastră ortodoxă are măreţie şi solemnitate, datează din anul 1925 și are hramul „Sfânta Treime”. Aici ne rugăm şi pentru LIMBA ROMÂNĂ.
Atât pentru astăzi în ,,corespondenţa” mea din Deliblato şi ca să închei, pe un ton optimist, citând dintr-un cântec popular sârbesc, pot spune că ,,satul meu e mai frumos decât Parisul”.
Lućika Shellet Jovanovic
