Drumul de la Novaci la Rânca a devenit în ultimul timp o bijuterie a infrastructurii naționale. În perioada sărbătorilor de iarnă, în Laponia Gorjului, la 2000 de metri înălţime, 102 metri mai jos de vârful Păpuşa era un adevărat furnicar uman. La Rânca erau aproape 10.000 de oameni din toate colţurile ţării, tineri şi bătrâni, într-un climat care ar putea semăna cu o poveste de iarnă pentru că atmosfera feerică din staţiune, aerul ozonat şi mai ales veselia eternă sunt ingredientele necesare momentelor de fericire supremă. Pe pârtiile arhiaglomerate sau în decorul hibernal cei prezenţi s-au situat pur şi simplu deasupra norilor iar forţa locului s-a simţit până în adâncul sufletului. Nimic nu se compară cu frumuseţea hibernală a acestei minunate locaţii, accesibilă şi celor cu bani şi celor cu buzunarele pline de dragoste. Un singur lucru lipsea, capacitatea de transport, amănunt care a făcut staţiunea aglomerată din cauza miilor de autoturisme care roiau în sus şi în jos, ca dintr-un stup. Dacă s-ar face o parcare mare la intrare şi ar exista o investiţie minimă pentru transportul în staţiune, totul ar fi perfect. Rânca are pârtii pentru toată lumea, şi pentru începători şi pentru profesionişti, în sporturile de iarnă. Şi mai are ceva, are aspectul unei feerii vii în care cei veniţi îşi pun întrebarea despre cum arată Paradisul.
Constantin Bunilă