La Poarta Sărutului, Duhul Porţii are parte de nişte colindători aleşi care au adus cu ei kapra cu un korn lipsă şi ursul korupt.
Duhul – De ce vreţi să colindaţi întâi la mine? Ştiţi bine că şi eu sunt pe agenda de la Ydail şi îmi trimiti magistraţii somaţie, iar mascaţii stau la pândă să mă-nhaţe.
Ursul Korupt -Venim de la instanţă, mânca-ţi-aş florile dalbe! Că mie mi-au confiscat bârlogul, iar caprei prichiciul
Duhul – Şi primarilor ursul korpt. Lor le-a luat urma, kaprei, un corn, denunţătorului toba şi patronului praful. Pe toate astea le-au pus la dosare să pară mari ca lupta împotriva corupţiei.
Duhul – Şi ce vreţi dragii Duhului?
Ursul Korupt – Cătuşe, cartuşe, katiuşe şi de ălea foc cu foc, dar şi de ălea animatoare, că asta pe care o avem cu noi vrea doar pitici şi halelală. Eu mai am puţin şi intru în hibernare, dar mă trezesc de alegeri, că-s dintr-un singur tur şi nu opresc până la Cotroceni
Duhul– Măi Ursule, acolo s-a dărâmat bulevardul, mai e puţin şi intră şi palatul sub impactul frezei Varvara. Aşa că nu îmi cere să fac eu vreo minune.
Ursul Korupt – Eu nu-s cer minuni până nu se termină mandatul, că dacă-i şuşa ruptă, toţi protestatarii îli frâng gâtul. Nu ştii că poporul ăsta e prost de dă în gropi?! Proşti aveam, gropile ne lipseau! Cum se mai face una, mai pică câte un Guvern.
Duhul – Nu confunda apa cu focul
Ursul Korupt – Nu! N-o confund, dar dacă nu te văd, nu te pipăi simt că şi tu ne tragi klapa.
Constantin Bunilă
