PARIU CU SOARTA MINERITULUI MOTREAN

2
766

Ultimele evoluţii ale politicii energetice naţionale par să scoată mineritul din Gorj în decor şi să continue procesul de concediere al minerilor concomitent cu închiderea de capacităţi de producţie. Ca să înţelegem care este soarta mineritului motrean ar trebui să facem recurs la istoria perimetrului minier al Văii Motrului.
Începuturile s-au pus undeva în anii 1961-1963 prin mineritul de subteran, în acei ani fiind date în exploatare zăcămintele miniere de la Ploştina, Horăşti şi Roşiuţa, proces întins pe distanţa a zece ani. În aceiaşi perioadă au intrat în funcţiune minele de la Leurda şi Lupoaia şi s-au realizat celebrele recorduri de înaintare, premiate în cel mai capitalist mod cu bani oferiţi minerilor direct la ieşirea din schimb.
În 1970 s-au pus bazele carierei de suprafaţă de la Lupoaia care a dat primele producţii în anul 1973, cu tehnologie nemţească intrată în limbajul autohton aproape nemodificat. Rezervele Carierei Lupoaia au fost eşalonate pe o perioadă de 40 de ani fiind ulterior evaloate şi repoziţionate undeva către 50 de ani estimându-se ca punct terminus anul 2020.
În perioada anilor ‘80 s-au deschis încă trei guri de mină, la Boca, Motru Vest şi Roşiuţa II şi s-au început lucrările Carierei Roşiuţa. În paralel s-au deschis lucrări în perimetrul minier Jilţ-Mătăsari, Jilţ Sud şi Jilţ Nord şi 3 guri de mină la Dragoteşti, Tehomir şi Cirioi. A patra gură de mină, cea de la Coşmăneşti fiind epuizată doar 10-15 ani mai târziu. Pentru că era nevoie de forţă de muncă în anii ‘80 s-au adus muncitori necalificaţi din toată ţara, acţiune cunoscută sub numele de Şantierul Naţional al Tineretului, acţiunea 5.000 şi 7.000. Noii veniţi primeau bani la instalare şi apartamente. Când n-au mai fost suficiente apartamentele au fost construite coloniile Cervenia I şi Cervenia II ale căror rămăşiţe se văd şi azi. Pe platforma industrial minieră din Motru lucrau circa 17.000 de angajaţi fără a lua în calcul inteprinderea de microcariere, transporturile şi serviciile.
Într-o asemenea stare de boom economic oraşul s-a dezvoltat neîntrerupt, dar a şi fost zguduit de mişcări sociale dintre care cea mai importantă este este cea din 19-20 octombrie 1981, moment în care s-au ars portretele soţilor Ceauşescu s-au distrus documente de partid şi a fost vandalizat sediul primăriei improvizat în blocul I1 de lângă Piaţa Nouă.
Semnatarul acestor rânduri a fost martorul acelei mişcări sociale fără precedent şi am scris numeroase articole în speranţa că greva minerilor din ‘81 va rămâne o mişcare socială antitotalitară, nu grevă a pâinii cum au catalogat-o mulţi rău-voitori care au ţinut să scoată municipiul Motru din istoria luptei anticomuniste.
Imediat după Revoluţie, minerii au fost mobilizaţi de activişti politici atât pentru înăbuşirea mişcării cinice din 13-15 iunie 1990 cât şi la mineriadele din 1991 până în 1999.
Promotorii acestor activităţi nesăbuite au fost liderii de sindicat, oameni căror li s-a oferit prea multă putere şi prea multă importanţă. Nu are rost să amintesc nici unul din aceste personaje sumbre care au contribuit la distrugerea zonei miniere a Văii Motrului. Unii dintre ei sunt prin puşcărie pentru infracţiuni de drept comun, iar alţii sunt pensionari după ce s-au ghiftuit cu banii minerilor din cotizaţia sindicală şi nu au făcut nimic să le apere locurile de muncă.
Petre Roman, revenit în prim-planul politic după ce a fost înlăturat de la putere în 1991 de către mineri a declanşat aşa-zisa reformă a mineritului pusă la punct de fostul Partid Democrat şi dusă la îndeplinire de sprijinul unor oameni plecaţi din Motru care au închis toată această reformă plină de concedirei şi lichidări de întreprinderi miniere fără nici o remuşcare. Ani de zile, liderii de sindicat s-au prefăcut că apără locurile de muncă când ei îşi apărau de fapt propriile privilegii, lucru care se întâmplă şi azi în momentul în care Laurenţiu Ciurel managerul ,,privat” al CEO a pus pe masa Guvernului închiderea Carierei Lupoaia.
Minerii trebuie să îi mulţumească lui Victor Ponta care n-a semnat momorandumul cu FMI exact din cauza acestor măsuri dezastroase în condiţiile în care conducătorii puşi politic au fost schimbaţi cu alţii, din alte zone miniere apţi să ducă la îndeplinire ceea ce li se va cere.
Minerii trebuie să ştie că la ora actuală cărbunele din zonă este vândut unor firme private sub preţul de producţie pe motiv că Divizia Minieră nu-şi poate permite un comerţ cu Serbia.
Aceste firme private vând cărbunele cumpărat ieftin la preţ aproape dublu, beneficiul realizat din vânzări ducându-se în contul lor, nu al înteprinderilor miniere.

Dacă restructurările din 1997 până în 2004 au trecut prin pixul lui Ionel Manţog şi toată reforma s-a închis pe Bazinul Motru, fiind închise succesiv toate minele, 7 la număr, toate microcarierele chiar şi cele private, închiderea carierei Lupoaia este ultimul lucru care se mai poate întâmpla înainte ca mineritul să ajungă amintire.
Am avut în mână un document care se chema PEDAS care ulterior a fost făcut public, iar în acest document, în zona Motru anul acesta era prevăzută concedierea a 500 de persoane, iar la orizontul anilor 2020 Cariera Lupoaia ar fi trebuit să fie închisă.
Unul dintre vechii conducători, importanţi ai carierei Lupoaia, spunea că după concedierea lui forţată perimetrul minier de aici ca şi perimetrul minier de la Mătăsari aveau soluţii de extindere, dar ceea ce s-a realizat cu strămutarea satului Ştiucani şi transferat în cartierul Ştiucani de lângă Motru nu s-a mai putut realiza cu satul Lupoiţa. Extinderea perimetrului minier s-a blocat şi o dată cu el şi perspectiva exploatării altor straturi de cărbune.
Gura satului spune că perimetrele miniere ar fi deja subiect de tranzacţie economică pentru aşa-zişi invetitori strategici străini. Şi, deşi cunosc aceste amănunte sindicatele şi liderii lor preferă să se războiască cu conducerea CEO, însă ca într-un duel al surzilor.
Recenta ieşire la rampă a ministrului Gerea care va verifica contractele mineritului cu firemle private care exportă cărbunele în Serbia devastată de inundaţiile cumplite de anul trecut se va solda probabil cu schimbarea ministrului, dacă nu cumva DNA-ul va tăia în carne vie şi în minerit cum o face în politică.
Ce îi aşteaptă pe motreni?
Desigur, deşi în cei 25 de ani de politică a avut mai mereu mai mereu reprezentanţi politici din minerit, în afara Cameliei Khraibani şi a lui Dumitru Berca, ultimul economist, deputat pentru scurt timp, iar Khraibani medic, toţi ceilalţi reprezentanţi, deputaţi sau senatori au fost mineri. Trei dintre ei au trecut la cele veşnice, deputatul Ion Tomescu, senatorul Mihai Lădaru şi Marcu Burtea, ceilaţi fiind bine merci încă în activitate.
Mineritul nu a avut niciodată susţinere în Parlamentul României, minerii fiind exploataţi doar ca masă de manevră electorală, astfel că într-un viitor apropiat vom avea un oraş minier fără minerit pentru că ceea ce va rămâne la Roşiuţa se va restrânge şi fără vlagă economică dacă generaţia care va veni nu va ieşi în faţă să schimbe garnitura actualilor politicieni îmbătrâniţi şi comozi, cu o generaţie resposabilă, capabilă să folosească bani europeni şi resurse sa revigoreze zona. Acesta este pariul cu soarta mineritului motrean, apriţia unei clase politice noi, tinere şi ambiţioase, dar mai ales bine preagtită, pentru că, slava domnului, copiii motrului răspândiţi în toată ţara şi în toată lumea se pot gândi să scoată din ruină oraşul lor şi se pot uni în această direcţie
Închei ca un bun creşin. Asş să ne ajute Dumnezeu!

Constantin BUNILĂ

PARIU CU SOARTA MINERITULUI MOTREAN
5 (100%) 2 vote[s]
untitled-2

2 COMENTARII

  1. Firmele de paza nici nu platesc si angajeaza pensionari peste tot, ca sef de tura merge dar cu studi nu pensionari fara studi pensionari cu studi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.