Pot să intru? – Sceneta echipei “Sons of Liberty” de la CNGC Motru

Adrian-Vladimir Costea

Membrii echipei “Sons of Liberty” au susținut în amfiteatrul de la Colegiul Național “George Coșbuc” Motru sceneta “Pot să intru?”, activitate desfășurată în cadrul proiectului EUROSCOLA. Cu această ocazie, principalul obiectiv al echipei “Sons of Liberty” a constat în diseminarea către un public cât mai numeros și divers a mesajului central al proiectului, bazat pe toleranță și respectarea demnității ca valori centrale în guvernarea unei societăți democratice.

Părinții, elevii și profesori prezenți au fost impresionați atât de mesajul pe care membrii echipei “Sons of Liberty” au reușit să-l transmită, cât și de modul în care aceștia și-au pregătit rolurile, punând în evidență problemele pe care refugiații sirieni le întâmpină cu privire la integrarea în statele membre ale Uniunii Europene.

După luni de pregătire a scenetei, împreună cu profesorii coordonatori Negrea Nicolae și Negrea Constantina, elevii de la Colegiul Național “George Coșbuc” Motru au reușit să redea în cadrul comunității o înțelegere aprofundată cu privire la problematica integrării refugiaților. În urma acestei experiențe, membrii echipei “Sons of Liberty” au diseminat în cadrul comunității principiile și valorile Uniunii Europene, contribuind astfel, la creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a problemelor cu care se confrunta Uniunea Europeană.

Prin intermediul punerii în scenă a problematicii refugiaților, elevii de la CNGC Motru au reușit să-și dezvolte capacitățile de sinteză și de coordonare, reușind să formeze o echipă unită, în cadrul căreia fiecare a îndeplinit cu succes atribuțiile desemnate de coordonatorii proiectului.

“Am urmărit piesa cu foarte mare interes. Din punctul de vedere al unui om care nu înțelege în totalitate problemele cu care se confruntă un refugiat, piesa a avut un impact benefic deoarece am reușit să văd dintr-o altă perspectivă situația refugiaților. Am reușit să văd prin ce greutăți trec și să înțeleg mai bine de ce aceștia au nevoie de ajutorul nostru. Piesa a fost emoționantă, interpretarea actorilor mi s-a părut foarte bună. Costumele, recuzita, montajul au ajutat la definirea unei imagini sugestive pentru mesajul pe care au vrut să-l transmită elevii.” (Anişoara Rotaru)

“Pentru mine această scenetă a avut un impact pozitiv în sensul că m-a sensibilizat mai mult pentru a înțelege că, dincolo de culoare, ţară, religie și cultură, refugiații sunt oameni care au aceleași simțăminte, nevoi de bază și trăiri pe care fiecare dintre noi le avem. În mod special apariția copiilor, care nu au nici o vină pentru greșelile părinților sau ale societății în care s-au născut, m-a mișcat profund. Deci au și ei dreptul la a li se oferi o șansă de integrare.” (Elena Novacovici)

 “Prin participarea la această activitate pe post de coordonator am învățat să înteleg nevoile celor din jur . Mobilizarea personajelor m-a impresionat în mod special iar sincronizarea îi facea să treacă de la un grup în dezintegrare la un colectiv unit , ce acționa ca un singur mecanism. Referitor la public pubilc, am remarcat o atitudine potrivită care m-a făcut să realizez că munca pe care actorii au depus-o pe scenă nu a fost de prisos. Îmi doresc ca aceste experiențe să nu se termine prea curând și mulțumesc proiectului Euroscola pentru abordarea în această manieră artistică a unei probleme atât de sensibile cum sunt valurile de refugiați și nu în ultimul rând , multumesc pentru că am putut lua parte la activitate.” (Oana Chisă)

“A fost o scenetă cu o puternică încărcătură emoțională și morală! Momentul m-a mișcat emoțional prin dezvăluirea anumitor aspecte la care nu m-am gândit până acum. Am simțit fiori cum îmi parcurg pielea când am văzut sceneta pentru că, deși eram conștient de faptul că este o reprezentare scenică, am fost parcă prezent la un act din viața reală. Am realizat că problema refugiaților este una de o importanță enormă. Și ei sunt oameni și avem datoria morală și creștină de a-i ajuta.” (Titus Novacovici)

“A fost o experiență interesantă. Felul în care au muncit colegii mei pentru a realiza o scenetă emoționantă este ceva de admirat. Eu am avut un rol secundar, fără replici, deci nu pot spune că am depus mult efort să rețin replicile, dar colegii mei care au avut roluri principale au exersat mult pentru a obține rezultatul final. Pot spune că a fost un exercițiu important pentru noi toți, deoarece toți am încercat să ne punem în pielea personajelor, să încercăm să înțelegem și să simțim ceea ce simte un refugiat. Este un exercițiu de imaginație benefic pentru că atunci când te gândești că ești abandonat în frig, fără haine, fără mâncare și fără adăpost, chiar realizezi că acești oameni au nevoie de orice ajutor și îți dai seama că e o problemă ce trebuie rezolvată.” (Bianca Rotaru)